Din aripi de înger se cern flori de zăpadă

Și clipe de ger se prind cunună  pe cer

E vremea  în care iubirea vibrează

Un soare sărută  universul stingher.

Luna  își țese haine alese

Și sorii  îmbracă  strai minunat

Pădurea freamătă  când râul vorbește

Povestind  și ei de-un “Prinț  luminat”.

În ieslea neîncălzită, înconjurat de îngeri

Pruncuțul pentru noi venit-a pe pământ

Și magii din vechime conduși pe calea stelei

Adus-au  închinare pentru Copilul Sfânt.

E sărbatoare vieții când sufletul se-nclină

Și cântă  un colind pentru al nostru dar,

Când inima mai bună  e-o floare de lumină

Acum  încununată cu al blândeții har.

Cu aripi diafane înveșmântează  zarea

Și zboară  peste timp s-ajungă  pân” la noi

Minunea unei vieți ce a schimbat istorii

Și-a vindecat pe cei ce-s de iubire goi.