Citeam o poezie la masa lui Brâncuşi

Şi vorbele mi se păreau eterne

Simțeam venind dintr-un trecut apus

Puterea ce dă viață iubirilor perene.

Se întindea un univers tacit
Eu ştiu că ai venit o clipă lângă mine
Ca să-mi arăți cum dalta cu grijă a cioplit
Un preafrumos ne-atins de vremile haine.

Cu un sărut tăcut aprinsa-i o văpaie
Şi lumea-întreagă s-a oprit s-admire
O piatra arsă de-un suflet străbun
În ea cum ai sculptat mii de safire.

Şi ai împărțit cu noi, ceilalți, inima ta
Şi dragostea ce pentru tine a fost credință
Stânca trâind viața acestui neam
A devenit în mâna ta ființă.

Citeam o poezie la masa ta, Brâncuşi
Şi tu ai fost o clipă lângă mine,
Doar Dumnezeu trimite lumină pe pământ,
Sunt sufletele pure şi senine.