Cum trece pe lângă noi iubirea
Fără să o vedem, să o simţim
Deşi ea ne aduce nemurirea
Uităm de multe ori să mai iubim.
Ne prindem în vârtejul vieţii
Îngenunchem linguşitori la porţi
Ne umilim şi compromisuri facem
Ne batem joc până şi de cei morţi.
Şi ne tărâm pe coate şi pe suflet
Pentru mărire, pentru averi şi bani
Ne smulgem inima din trup
Şi pierdem fără rost ai noştri ani.
Ne vindem pe puţin, pe câţiva galbeni
Pe vreo dorinţă prinsă-ntr-un moment
Şi nu simţim cum spiritul în noi se ofileşte
El nu mai e demult al nostru confident.
Mărirea şi vreun titlu poţi obţine
Chiar de nu eşti menit să-l poţi avea
Dar nu e cu adevărat al tău stăine,
Ştii foarte bine…este al altcuiva.
