Ana-Maria Bocai: Străinul

 

Cum trece pe lângă noi iubirea

Fără să o vedem, să o simţim

Distribuie prietenilor

Deşi ea ne aduce nemurirea

Uităm de multe ori să mai iubim.

 

Ne prindem în vârtejul vieţii

Îngenunchem linguşitori la porţi

Ne umilim şi compromisuri facem

Ne batem joc până şi de cei morţi.

 

Şi ne tărâm pe coate şi pe suflet

Pentru mărire, pentru averi şi bani

Ne smulgem inima din trup

Şi pierdem fără rost ai noştri ani.

 

Ne vindem pe puţin, pe câţiva galbeni

Pe vreo dorinţă prinsă-ntr-un moment

Şi nu simţim cum spiritul în noi se ofileşte

El nu mai e demult al nostru confident.

 

Mărirea şi vreun titlu poţi obţine

Chiar de nu eşti menit să-l poţi avea

Dar nu e cu adevărat al tău stăine,

Ştii foarte bine…este al altcuiva.