Cade ploaie rece de mai cu stropii grei

Se sparg peste gânduri abandonate

Fiori, doruri, zboruri croiesc alei

Porţi închise de amintiri demult uitate.

Zeii coboară mai mult pe pământ

Gândul elementar este acum lumină

False iubiri se topesc risipite în vânt

Viaţa îşi cere picătura din steaua divină.

Într-un caleidoscop se zbate imaginea ta

Muţenia lumii sufocant pe noi ne apasă

Nu mai e loc nici pentru puţinul sfânt

Zâmbetul s-a transformat într-o tristă grimasă.

Aud în cântec surd sufletul tău

Cu lacrimi spălând un povârniş de durere

Uşor, ca o sageată sare în slăvi

Dornic s-adapte cu sori visele mele.

Se-anină în palmă un strop jucăuş dintr-o stea

Şi râde şi plânge … îi dau culoare

Sărută pământul ce-l naşte şi-apoi

Din dragostea mea, în curcubeu el apare.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]