Ana-Maria Bocai: Vremea uitării

 

Ești doar o amintire

Un soi de carte veche, uitată pe un raft,

Distribuie prietenilor

Peste care trecutul se adună acoperit de liniștea uitării

Praful orelor gândite la tine.

Aș vrea să te închid într-o clepsidră

Să măsori timpul în care nu te-am văzut

Să cuprind în el universul

Și apoi, din nou, să te uit.

În partea de inimă în care trăiești

Aș vrea să pun sigiliu

Să nu mai regăsesc în ea

Privirea și dorul de tine.

Cântarea sufletului tău

Să nu mai ajungă la mine,

Pasărea măiastră să-și piardă cântul

Și visarea să se oprească.

Ploaie târzie cade peste mine

Îmi este somn

Ochiul rece al lunii mă privește

Unde să fug de zgomotul hain al lumii?

Îl iau în brațe pe Dumnezeu

Așa cum copilul strânge la piept ursulețul de plus.