• Home
  • De la prieteni
  • Angela Petre, în memoria poetului Lucian Avramescu: După doi ani de la plecare

Angela Petre, în memoria poetului Lucian Avramescu: După doi ani de la plecare

angela

 

Ne pleacă poeții și vântul ne bate,

Și iarna tot fuge zaludă prin  ploi,

Ne pleacă poeții în ceruri curate

Ce picură lacrimi din ceață spre noi…

… scriam cu ochii în lacrimi acum doi ani când marele poet Lucian Avramescu și-a luat adio de la noi toți. Poetul ne destăinuia printre rânduri, înainte să plece la ceruri, chinuit de boală, cu ultimile puteri: “Ar trebui să scriu adio, dar mi-e rușine. Cariera mea de scriitor s-a încheiat nu amuțindu-mi vocalele și consoanele, ci degetele. Mai am două relativ funcționale, la dreapta, cu care împing un creion. N-am isprăvit cu “Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”. Picătura de cerneală a harului se dizolvă într-un ocean de apă chioară. O custură nemiloasă a tăiat degetele cu care puteam consemna atâtea nădejdi care capătă șansă. Clapele dragi ale laptop-ului se țin la distanță de mine. Încercând să apăs o clapă, am șters, fără șansa recuperării, patru sute de pagini, adică volumul ” Buni zori”, sugerat de voi drept continuarea firească a ”Confesiunilor”. Cine mai cotrobăie după textele publicate de mine în AMPress? Cine le recapătă pe cele nepublicate? Merită oare?”

Da, a meritat tot efortul domnule Lucian Avramescu! De ce? Pentru că noi admiratorii, cititorii fideli ai poeziilor și articolelor nu am uitat nimic, cineva a avut grijă să țină vie flacăra excelenței sale! S-au risipit zile multe, luni… s-au împlinit doi ani tare grei în primul rând pentru soția și fiica sa. Au plâns mult, au privit către cer dar au mers înainte cu demnitate. În ciuda fragilității absolut aparente au demonstrat a fi două femei puternice care efectiv s-au reinventat. Admirație pentru ele!

Privind din exterior, urmărindu-le activitatea discret aș spune că au scos de la ele varianta cea mai bună reușind să țină pe linia de plutire lucrurile de suflet ale poetului: Muzeul Pietrei, livada, biserica, ziarul… cu dinții au ținut de tot! Au găsit oameni prin care Dumnezeu și-a făcut lucrarea și le-a ajutat. Au înțeles cu toții că înainte se merge împreună și că faptele bune se întorc când te aștepți mai puțin.

Prin zecile de scrisori pe care Giorgiana Avramescu le-a scris iubitului ei trecut în neființă, poetul, jurnalistul, soțul și tatăl a înțeles că aici pe pământ nu a lăsat două femei debusolate care își plâng de milă ci două femei puternice cu personalitate debordantă care nu s-au dat în ” lături”  de la muncă, nici nu au fugit de responsabilități ori mai rău, nu s-au urcat în mașină să plece la București fără să privească în urmă. Nicidecum! S-au ridicat de la pământ și ștergându-și ochii de lacrimi s-au pus pe treabă. Luciana a învățat bine și-a dat capacitatea și a pășit în lumea propriei adolescențe la brațul mamei, vegheată din cer de tatăl ei. Și ea scrie atât de frumos! Are cu cine semăna, asta e clar!

Giorgiana ține totul cu „o mână de fier într-o mănușă de catifea”. Știe să facă multe ca și cum le-ar fi făcut dintotdeauna. Când termină treaba ori în nopțile în care dorul nu-i dă pace, scrie. Are talent cu carul și a avut un mentor de excepție! Scrie versuri, articole interesante dar mai ales scrisori către iubitul ei în care îi povestește mult și cu lux de amănunte, despre tot ceea ce crede că el ar trebui să știe. Alteori îi pune întrebări a căror răspuns vine cifrat doar în sufletul ei atunci când trebuie și când este îngăduit de la Dumnezeu să fie.

Și așa, printre multele treburi, majoritatea cu caracter administrativ s-au strecurat întâlniri cu poeți, oameni de cultură, prieteni de suflet ai poetului Lucian Avramescu și împreună au organizat o serie de evenimente extraordinare. Astfel, pe 14 august 2023, când poetul ar fi împlinit 75 ani, la Muzeul Pietrei din Sângeru jud. Prahova a avut loc primul Festival Concurs Național de Poezie ”Lucian Avramescu”. Tot  atunci, Giorgiana Avramescu și-a lansat prima carte,  în care poeta ne face părtași la „tăcerile ei”. Cartea conține primele 100 de scrisori adresate iubitului pierdut, Lucian Avramescu. Se numește simplu „Scrisoare către tine”. Iată, ce surpriză avem cu toții tocmai atunci când credeam că scrisorile sunt demodate!

Încerc să-mi închipui ce rânduri ar așterne azi pe hârtie despre toate acestea, cu pana înmuiată în albastrul de cerneală al cerului, poetul Lucian Avramescu.Tăcerile lui, ca și ale Girogianei, spun mai mult decât rândurile mele dar am certitudinea că privind înapoi la ceea ce a lăsat aici pe pământ, are toate motivele să fie mândru!

Dumnezeu să-l odihnească în pace și Lumină!

lucian muzeu

Parteneri