”Tu știi ce este o pădure? Mergi între copaci în sus și în jos, înainte și înapoi, la stânga și la dreapta și pretutindeni numai între copaci și copacii sunt înfipți în pământ, de rădăcini.” – Tudor Arghezi.
În sâmbăta dinainte de Florii, în Parcul Tineretului din municipiul Buzău a avut loc o activitate de plantare de arbori, venită să continue procesul de împădurire care a început în toamna anului trecut, dându-se astfel naștere și unei păduri Miyawaki. Aceasta este de fapt o extensie a parcului actual, o zonă care avea foarte mare nevoie de o perdea de protecție, iar această pădure Miyawaki (pădure miniaturală) combină peste 20 specii de arbori și arbuști din zona de Sud a României.

S-a dorit a fi un fel de laborator bio, o colecție de biodiversitate. Programul prin care s-a realizat toată această intervenție se numește ” România plantează pentru mâine” și este susținut de Compania OMV PETROM. Este cea mai mare inițiativă din fonduri private de acest gen din România, care îmbină împădurirea cu voluntariatul și noi cei prezenți am pus umărul la acest proiect prin activitatea noastră de voluntariat.

Astfel, cu căldură în suflete cât să echilibreze temperatura scăzută din termometre, o mână de oameni, chiar dacă am fost mult mai puțini decât cei care confirmaseră inițial prezența, dar plini de entuziasm și puși pe treabă, ne-am adunat în zona stabilită pe site de organizatorii evenimentului. Am fost bine primiți de aceștia, tratați cu ceai și cafea caldă, echipați, instruiți…iar, la finalul acțiunii, am servit cu toții și o masă caldă, asigurată tot de organizatori, ca la o mare sărbatoare câmpenească, sau mai bine zis, un picnic…

Acolo, am cunoscut-o pe președinta Asociației ”Pădurea Copiilor”, Teodora Pălărie (doctor în Științele Mediului) care ne-a introdus puțin în povestea pe care urma să o ”scriem” împreună. Astfel am aflat că Asociația își propune să împădurească în sudul României cât mai multe zone. Ținta lor este ca activități de împădurire să se desfășoare în 100 de comunități până în anul 2035 și sunt derulate astfel de proiecte în 50 de comunități până în momentul de față.

Am întrebat de ce sudul țării a fost selectat pentru aceste proiect și Teodora mi-a răspuns că este zona cea mai expusă schimbărilor climatice și deșertificării fiind zona care are cel mai mare deficit de pădure. Se recomandă ca în zonă de câmpie să fie cel puțin 20% suprafață împădurită și noi avem o medie pe regiunea Sud-Muntenia de 10 procente, dar, sunt județe din zona în care avem și doar un procent de 3 – 4% suprafață cu păduri!

Ne-a povestit, de asemenea, că rezultatul muncii noastre din aceea zi nu se va lăsa mult așteptat, pentru că pădurea Miyawaki crește repede, motivul fiind mixul mare de specii, plantate la distanțe foarte mici. Toate acestea vor deveni o familie pentru că sunt plantate astfel încât să comunice atât la nivelul rădăcinilor cât și la nivelul coroanelor, drept urmare, copacii se vor ajuta reciproc să crească la fel ca Făt-Frumos, într-un an cât alții în 7 ani! Practic, obiectivul este ca până în anul 2030 aici să avem deja un nou Crâng, o pădure tânără.

Pe lângă activitatea de plantare a acestei perdele de protecție s-au realizat și niște zone de intervenție estetică în Parcul Tineretului în zona ștrandului, unde s-a plantat o pădure de cireși japonezi dar și o serie de pin negru și silvestru, tocmai pentru a avea o barieră totdeauna verde. În capătul dinspre groapa de gunoi avem deja o mică oază de verdeață cu arbori mai mari: paltin, corcoduș roșu… și alte specii ornamentale.

După această introducere succintă regulile jocului erau clare. Am fost conduși într-o zonă împărțită în mai multe pătrate de aproximativ 2m/2m.. În fiecare pătrat trebuiau plantați 12 copaci de specii diferite iar pentru a avea o evidență clară ni s-au înmânat fluturași de hârtie cu căsuțe în care se bifau speciile de arbori pe care urma să îi plantăm. Femeile luau puieții iar bărbații au primit cazmale să facă gropile unde urmau să fie plantați copăceii.

Constituiți în echipe am început treaba. Munca de plantat nu e deloc ușoară și în scurt timp, contrar vântului rece care nu mai contenea să bată, am început să ne încălzim. Era o bucurie să privești în urmă cum mica pădure prindea contur sub ochii tăi! Mare satisfacție! În permanență printre noi se afla președinta Asociației, precum și domnii Anghel Alexandru și Justin Margărit, care alături de alți specialiști supervizau activitatea și ne dădeau indicații.

Am mai întrebat-o pe Teodora cine le furnizează materialul verde și care este procedura de achiziționare. Răspunsul a fost că tot Compania OMV PETROM alocă fonduri, fiind interesați să sprijine acest proiect în comunitățile în care au și afaceri. Materialele se cumpără din pepiniere silvice autorizate, din pepiniere dendrofloricole, deci, se urmărește să se realizeze un mix de specii și de cele mai multe ori, rezultatul sau soluția vine din mai multe direcții. Astfel, puieții pe care i-am plantat noi proveneau din pepinierele Simileasca din Buzău, Mizil și Greenland din județul Brăila.

Am aflat și cât de mult contează resursa umană avută la dispoziție, pentru că o parte din activitate se derulează după plantare, când, urmează lucrările de întreținere, prășit, cosit dar și aplicări de tratamente, îngrășământ, lucrări pe care le fac de regulă cu zilieri, dar se încurajează activitățile cu voluntari de toate vârstele. Acțiunea aceasta a fost cea de a douăsprezecea de acest gen.

Sunt voluntari din asociație care se ocupă în mod special de instruirea și integrarea seniorilor, adulților și copiilor pentru constituirea pe echipe și repartizarea sarcinilor. Și la acțiunea la care am participat noi, modul de lucru a fost același, au venit copii împreună cu părinții lor, dar și copii cu nevoi speciale de la unitățile de învățământ specializate pentru copii cu deficiențe, însoțiți de profesori și instructori. Pe fețele lor se vedea amestecul de încântare și curiozitate pentru ceea ce făceau. Cu siguranță peste ani își vor aduce și ei copiii la ”Pădurea Copiilor”, devenind povestitori la fel ca marele nostru Tudor Arghezi!