Doar 24 de ore au trecut și masacrul de la Nisa devine o știre fumată. Presa lumii, cu toți mușchii ei literari și electronici încordați, disecă evenimentul Ankara. Lovitură de stat jucată și dejucată, armata, nu toată, o bucățică, dar armata turcă e una din cele mai mari din lume, și chiar și o mica parte poate fi cât armatele României, Bulgariei și Ungariei la un loc, a încercat demolarea regimului Erdogan. Șeful statului major e capturat de rebeli. Cine-s rebelii? Între Erdogan și generalii și amiralii turci n-a fost mereu amiciție, dovadă că acum patru zile, la ordinul său, erau arestați niște amirali ai flotei militare. Cică alți generali, cam 300, ar fi de multă vreme la beci. Tancuri pe străzi, armata e cu poporul, ba nu, armata nu e cu poporul, apoi doar o mica parte, trădătoare, nu e. Focuri de armă. Se trage, se trage, se trage, repetă din camera de hotel un român nimerit în vâlvătaie. Noi mereu ne nimerim unde n-ar trebui să fim. Turiștii care au ales liniștea vacanței în Antalya caută soluții de revenire în țară. Deocamdată revenirea poate fi pe jos, varianta aeriană fiind la pământ.
Nisa e departe. Nisa e istorie, o istorie care a ținut o zi și o noapte. Ankara, Istanbul, Turcia și, iar și iar, de la miezul nopții trecute, aceleași nume de pe hartă ne cad în urechi. Dimineața începe cu lovitură de stat sau lovitură de stat militară. Mă trec fiori. N-am mai auzit de la Băsescu formula loviturii de stat. Numai că la el lovitura de stat se dădea cu votul și cu Parlamentul. Acolo Parlamentul e sub bombe. Lovitură de stat, deci. E formula care comprimă morți, răniți, capturarea televiziunii, apoi eliberarea televiziunii, șenilele care treieră metalic bulevardele marilor orașe. Ce zic americanii, ce zic rușii, cum se tranșează dușmăniile și prieteniile diplomatice care pitesc dușmănii reale și prietenii de nevoie? Erdogan, invocându-l pe Allah, cheamă poporul în stradă să apere democrația. Democrația bagă la beci rebelii. Vor fi, probabil, spânzurați. Sau Turcia, ca țară NATO, nu spânzură? Președintele e tare, e pe poziții, instituțiile statului funcționează. Doar pe ici, pe colo, se mai trage. Din toate pozițiile? America își exprimă solidaritatea cu forțele democratice și încrederea că aliatul turc rămâne aliat de încredere în NATO. Rusia se abține fiindcă nu are ”toate datele”. Kurzii, un popor de 30 milioane de oameni, împărțit în patru țări, își cer iar țara înapoi. Trăiască democrația, e strigătul care se aude peste tot. Cei 100 sau 1000 de morți fișați și contabilizați la morga sunt singurii care nu aud străgătul de luptă și de victorie și de pace. Pentru ce luptați? Pentru pace și ce lupte sângeroase s-au dat!
Nisa e departe. Nisa a avut o viață scurtă. O viață scurtă a morții, a tragediei. Cât va dura tragedia Ankara? Cine și ce va urma pe prima pagină? Ce va acoperi lovitura de stat militară din Turcia? Cât va dura Turcia, ca subiect tragic și cine urmează? Lumea n-a fost niciodată atât de grăbită. Se plictisește iute. Un lung serial al morții, cu secvențe rapid-ingenioase, rulează pe planetă.