Voi începe acest text cu niște versuri semnate de Lucian Avramescu, poet înzestrat, gazetar pasionat și fostul meu coleg de ziar…

,,frumoasă ca înconjurul lumii
frumoasă ca un ienupăr în deșert
ca o carte de poezie lângă cratița aburindă de supă
frumoasă nu înainte și nici după
ci ea în sine, ea în de ea
viața ta”.

  După acest poem intitulat ,,Frumoasă”, este momentul să vă prezint o poetesă care este chiar …frumoasă.

  Este vorba despre distinsa doamnă Anca Soponar din Satu Mare, cea care publică pe pagina Anca Naty blog pe platforma Facebook.

–Vă rugăm să vă prezentați pentru cei care nu vă cunosc…

-Sunt Anca Sopnar, un amalgam de stări oscilante și de trăiri frenetice.

De la menirea de a iubi copiii, am ajuns să profesez ca și dascăl în învățământul preșcolar, apoi mamă, unde practica și întreaga teorie pedagogică mi-au așternut probe de foc în cale încât credeam că mă reîntorc pe tărâmurile basmelor unde situația inițială de echilibru este zdruncinată și ești supus unui amplu proces al devenirii umane.

Între iureșul evenimentelor vieții, am continuat studiile și implementarea unui riguros plan de evoluție, urmând astfel cursurile juridice ale Facultății de Drept, masterul și diverse cursuri pentru aplicabilitatea situațiilor actual sociale și de performanță profesională.

–Felicitări din inimă pentru tot. Cum a fost întâlnirea cu scrisul?

-Cu scrisul nu m-am întâlnit, adică nu a fost o întâlnire programată sau ceva genetic, a fost o dragoste platonică, care a mocnit în mine.

Fac parte din Cenaclul Cronograf, cenaclu aflat sub egida Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare.

Cuvintele, exprimarea mea, era mai lină și mai curajoasă, doar pe hârtie.

Am simțit ardoarea de a scrie în perioada studiilor liceale, unde literele erau arma, scutul și hrana pentru sufletul pribeag și neînțeles.

Visam la o carieră jurnalistică și astfel am tot încropit texte.

–Nu este târziu pentru o carieră jurnalistică. Iată, eu vă fac invitația de a scrie la Agenția de Presă Culturală. Dar, până atunci, să vedem și noi cum sună niște versuri semnate de dvs…

–        Imediat ….

Habar n-ai tu,

Cum se tânguiește

Ochiul meu căprui,

Când nu-i verde

Și te caută pe drum

scuipă fum,

agresiv pe asfalt

voind să te zărească iar.

O simfonie mută

Căutând absurd

o slovă pierdută.

Că n-ai mai venit la spectacol,

Nu-i desfătare,

e doar un sinistru obstacol…

Și te pierzi levitând,

Între aș vrea dar nu e când,

Așteptându-te perna promisă

Din noaptea omisă.

A. Naty 

Străvechi război e dorul ei

Când a pierdut în umbra lui

Bucăți de viaţă şi condei

Îngenunchindu-i sufletul.

Cu atâta lipsă, mă îngroapă frigul,

Al stăvilirii de trup fără frică,

Cu care te-ai hrănit țăcănit

Strivindu-mă până la saț,

Fără să mă lași de braț.

Frig şi lugubru

Deodată,

Unde a fost soare

Rămâne doar moartea

Toată…

Aş vrea înapoi

rangul de tâmpită,

încă o dată, până devine,

Potrivită…

A. Naty 

Nicicând n-au fost copacii

Atât de vii și de boemi

Precum bețivii însetați

Târâș ducând trufașele isprăvi.

Dialectica dorului trecut

E albastrul urât al scriitorul mut,

Ca în această semi-iarnă

Învăluită în mister.

Nu-i soare, nu-i nici negru,

E doar contingent.

Căci nu știam dorind cu jind

Să te cuprind din nou la piept,

Dacă firavul tău amor

O fi un drept sau un inept.

Dacă e pregătit pentru delir,

Înfipt de vremi în cimitir,

Că dispersat părea în lipsă,

Un biet suvenir rămas învechit,

în perfectul musafir.

A. Naty 

Pluteau spre congruență

Două picături amare

Sperând să afle gust

În cele de odinioară…

Răvașul se decolora

De atâta așteptare,

Nici muza nu mai îndura

Gudura de îndreptare…

Mai ai timp?

Mai e leacul un folos,

Când a ajuns la sânge,

Când a rămas doar os?!

Aievea comuniune,

Zelos gând frânt în zbor,

Atunci când doar macabru

A rămas în dormitor…

A.   Naty 

-.Minunat, felicitări din inimă. Continuăm acum dialogul nostru…Ce scriitori vă plac?

A.

-Dintre scriitorii preferați, amintesc : George Bacovia,

Vasile Voiculescu, Ion Minulescu, Nichita Stănescu,

Emil Cioran, Victor Frankl, Franz Kafka, Friedrich Nietzsche .

–Cum a fost anul 2023 pentru poezia dvs?

-2023, a fost anul progresist, cel care sub presiunea dramatică a morții unui părinte m-a făcut să scriu gri și macabru.

Poezia a fost aliatul în combaterea luptei împotriva tempestivului vieții, iar persoana specială din viața mea îngerul protector, acel tâmpit viu care te ghidează spre creație, astfel încât, poezia mea devine din rătăcitoare, o țintă exactă a sentimentelor propriilor forțe empirice.

–Ce așteptați de la 2024?

-În 2024, vreau, nu visez, să particip la cât mai multe evenimente culturale și întâlniri de cenaclu, să absorb de la colegii mei tot ce îmi este de folos pentru autodepășire, să am curajul de a scrie în continuare și să mă regăsesc din nou în publicațiile revistelor literare, Antologia Cenaclului Cronograf  „Septentrion”  Satu Mare.

– Vă dorim să se îndeplinească toate aceste dorințe…Ce ne puteți spune la finalul acestui dialog?

-În final, aș vrea să vă spun că sufletul meu idealist și visător ar vrea ca lumea culturală și viața în general să se întâmple într-o complementaritate de sentimente umane empatice și pline de toleranță.

Să fim mai atenți la nivelul de educație și la valorile pe care le transmitem, să încercăm să progresăm și să îmbrățișăm schimbarea cu demnitate.

Pentru cei care mă citesc, urmăresc pe pagina Anca Naty blog pe platforma Facebook, un plin de recunoștință mulțumesc și o caldă îmbrățișare celor care se regăsesc, cândva, pe acolo. 

–  Felicitări din toată inima! Vă dorim mult succes în cariera de poet, dar și pe drumul captivant al gazetăriei.  După atâtea cuvinte și mai vedem niște imagini cu poeta noastră în viața de zi cu zi.

 

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]