M-am gândit mereu la următoarea întrebare. Ce este mai potrivit să trimit la redacția Agenției de presă A.M.PRESS? Prima agenție de presă după evenimentele din 1989 și care a fost lansată, cu succes, de marele poet Lucian Avramescu.
Răspunsul a venit de la sine. Cel mai bine este să ofer ceva cititorilor legat tot de lumea minunată a poemelor.
În concluzie, am început să caut și am găsit în spațiul infinit al internetului creația poetică a distinsei doamne Elena Ojică, din Piatra Neamț.
Dar, înainte de a putea admira câteva poeme semnate, în mod inconfundabil, de Elena Ojică, iată ce ne scrie legat de meșteșugul de a pune armonios cuvintele potrivite unul după altul:
Poezia e cântec și visare, e timp de meditație, de relaxare! Dimineața e ochiul ce privește în suflet, e raza de lumină care vine din interior și-mi luminează ziua toată !
Poezia e flacăra ce arde în dorința de a lumina, de a săpa în adâncuri de suflet netulburat, în dorința de a dărui frumusețe oricărui cititor ce vrea să poposească asupra slovelor noastre frumoase și dătătoare de iubire și încredere în ziua ce vine!
Când citești poezie, sufletul vibrează, zburdă, tremură, plânge, râde, se zbenguie în voia versului, ritmului, rimelor ce dau muzicalitate creației, se extaziază în metaforele ce dau culoare mesajului!
Când inima suferă, citește o poezie! Când inima zâmbește, citește o poezie! Când nu poți face o plimbare, delectează-te cu joc de cuvinte în versuri albe sau rimate !
În fiecare dimineață îmi ofer plăcerea de a scrie ceva.
Am postat creații poetice dictate de suflet, în paginile unor cenacluri literare unde am întâlnit oameni deosebit de talentați.
Vorbim de cenaclul STELE CĂZĂTOARE, STELE STRĂLUCITOARE, UNDEVA, CÂNDVA …PRIN CUVINTE VOM SCHIMBA LUMEA, sau POEMELE SUFLETULUI MEU.
Toate aceste grupuri minunate sunt conduse și administrate de OAMENI deosebiți, dedicați, talentați, poeți, scriitori, compozitori deja cunoscuți cum ar fi Doina Moritz, Csibi Levente Istvan, Sofia Antimir, Dan Lucian Corb și mulți alții.
Vă dăruiesc câteva din creațiile mele cu mare drag !

UN COLȚ DE CER

Aș scrie pe-un colț de cer
Cu cerneala de dorință
Cum s-aduni iubire multă
Pe o foaie de voință!
Dacă ești om generos
Să împarți iubire ,
Poți culege-un cer întreg
În a ta privire !
Nu mai ține pumnul strâns,
Uită-te la palmă,
Las-o liberă și vezi
Recolta din toamnă !
Iubire tu vei culege
Fără măsurare ,
Dintr-un colț de cer stingher
Aduni chiar hectare !
Luna blândă si tăcută
Te va-mbrațișa
Coronița premierii
Va fi doar a ta !
Lasă-ți inima să zburde
Și mult să iubească
Toată lumea pe PĂMÂNT
Și pe cea cerească !

19 IUNIE 2024 PIATRA NEAMȚ

LINIȘTE

Peste zarea îmbrăcată
Cu dantelă de amurg
Se revarsă voalul nopții
În profil de demiurg.
Florile dorm în grădină
Golite de jarul zilei,
Peste tot și peste toate
Curge liniște divină .
Viața s-a ascuns tăcută
Sub cortina încărcată
De vise dragi de iubire
Dintr-o vreme romanțată.
Dorm și trandafirii galbeni
Sub sărutul lunii albe,
Numai două gălbenele
Stau de pază lângă nalbe.
Liniștea în dor tresare
Când din noapte se nasc zorii
Cu luminile aprinse,
Ca să nu-i ciocnească norii.
11 IUNIE 2024, PIATRA NEAMȚ

AMURG

Soarele se pregătește de culcare
făcând loc tenebrelor tristeți
înscrise într-o foaie ruginie
care-și varsă timpul în nămeți.
Amurg în brațe cu lumina lunii
vrea să-și instaleze ambasada
în pădurea veche, puțin ofilită
de vânt și furtuni ce au încercat-o
cu săgeți de fulger aducând lumină
în praguri de viață cu acord de liră.
Pe cerul albastru apar umbre vagi
de cerneli închise-n călimări
ce vor să mai scrie cu peniță blândă
pagină nescrisă din ziua de ieri.
Cu voința frunzei ce vrea să nu plece
din copacul mamă care a hrănit-o,
amurgul se-ndeasă printre raze pale,
să ia locul zilei ascunsă-n petale
de floare trecută ,cu rimă albită
de TRECERE-n timpul ce nu se oprește
și așterne-n filă amurgul doinit
în sunete triste pe solfegiu mut.
27 iunie 2024

Dor de –ACASĂ

Când aripa depărtării
Te-a furat, te-a cucerit
Si o cale de întors
N-ai aflat, n-ai mai găsit,
Ai văzut cum este traiul
Pe tărâmuri depărtate,
Cum e să trăiești cu gândul
La ce ai lăsat în spate.
Casa, unde fericirea
Era frunza primăverii,
A rămas cu suflet rupt
În cotloanele uitării.
Nu-i niciun lucru mai trist
Decât cel lăsat în urmă,
Inima tresare-n dor
Iar durerea mereu scurmă .
După oameni dragi de-acasă,
Sufletul aleargă-n gând ,
După casa părintească,
Dorul-și face-așezământ.
Casa veche cu pridvor,
Unde au trăit străbunii,
Te cheamă iar la izvor,
La grădina cu petunii.
Mirajul străinătății te-a atras
Și n-ai știut că ACASĂ ai lăsat
Rădăcinile ce mor
Ucise de-nstrăinare
Și de visuri care dor !
26 iunie 2024
Piatra Neamț

TE SIMT

Poeta noastră între flori înmiresmate…
Viață, te simt
în fiecare mugur
ce-nflorește,
în roua dimineții
ce stropește
un fir de iarbă
firav, ce-nverzește
în suflet trist
când luna amuțește
la pronunțarea
verbului EXIST!
Te simt, viață,
Și când ești zgârcită
Pe ram de măr
Ce-și pierde frunza verde
Si-si varsă lacrima
Pe fața obosită,
Lipsită de un fard
ce sună a trecut
cu chip ascuns
în buzunar durut !
Te strig,viață,
în pădurea verde
ce-mi deschide poarta
când nimeni nu mă vede,
să-mbrățișez copacii
cu energii celeste,
să mă ascund
în ramuri
de bucurii
în versuri
ce-mi colorează
gama de-nțelesuri
pe uimitoare rime
de iubire,
ce vibrează
în armonii de slove
ce viața luminează
23 iunie 2024 Piatra Neamț

Dansul SĂNZÂIENELOR

Pe fereastra cerului
Privește către PĂMÂNT
Norocul destinului
Îngânat de cântec sfânt!
Printre rugile-nălțate
Spre recolta anului,
Saltă hora veseliei
Pe recolta grâului !
Cu flori galbene-n codițe
Si cu ochi de albăstrele,
Vin Drăgaicele gătite
Pentru dans de Sânziene!
Cu zâmbete parfumate
De dorințe efemere,
Își dau mâna delicată
Să croiască noi repere .
Caută norocu-n lanuri
Să le facă bucurie,
Pentru TOȚI si pentru TOATE
Încing hora pe câmpie.
Soarele mângâie fete
Scăldate în fericire .
Este-o dulce feerie
Cu-aromă de poezie !
23 iunie 2024

VALUL

M-a sărutat valul
Intr-un mal de vers,
M-a amețit, m-a furat,
Nu mai pot să ies !
Am adormit
pe creasta însorită
a unui poem
ascuns în colț de mare
ce-și încălzește apa…
pe la apus de soare !
Vin noi talazuri peste mine,
Nu-mi este frică
și chiar îmi este bine .
Gândurile -n mare răscolesc
frumuseți noi
în rime împletite
din simțăminte răzvrătite,
din curs de apă rece
ce-mi varsă apa
în ghivece noi de frumusețe
a timpului ce,
ca un val mă fură,
mă ridică,
o ia pe scurtătură
în față pune geamandură …
să nu mă-nghită marea,
să mai plutesc pe vers
ore sau zile
sau cât mai este timp
s-ajung la zeii din Olimp !
20 iunie 2024 Piatra Neamț

Am selectat câteva din cele mai frumoase creații pentru a le publica într-un volum până în luna septembrie, cu titlul ,,Viața în versuri”.

Tematica lor, după cum sugerează și titlul, este viața însăși, cu frumusețea și sentimentele omului prin timp trecător. Regrete, nostalgii, bucurii, speranțe, visuri topite în neputințe, cum ar fi aceea de a opri timpul, care ne aruncă adesea în barca nostalgiei, sunt glasul trăirilor noastre! Și natura cu minunile ei mă fascinează, îmi pune condeiul în mână. Vă dau și câteva diplome obținute în diverse concursuri din cadrul cenaclurilor literare sunt dovada implicării sub bagheta fermecată a colectivelor de administrație ale acestora .

Concluzia?
Am descoperit versuri interesante. Asta înseamnă în mod logic faptul că viitorul volum de versuri intitulat în mod sugestiv chiar ,,Viața în versuri” se va bucura de un real succes de public.
Până atunci, urăm poetei Elena Ojică multă sănătate, inspirație, energie pentru alte și alte poeme minunate!