Așchia nu sare departe de trunchi

Tata mă laudă mereu mereu că sunt excelentă în toate. Poate că nu este chiar așa. Se zice că „Ce se naște din pisică șoareci mănâncă”. Așa este la mine și tata. Amândoi avem carismă, amândurora nu ne este frică de șcenă și microfon și amândoi ne simțim în largul nostru în fața publicului.avramescu luciana 2lucian avramescu 2 264x300 2

Aici avem dovada că ,,Așchia nu sare departe de trunchi”.
Două modele de asemănare între mine și tata. Mai avem noi mici conflicte, dar tot semănăm. Temperament vulcanic, sărim repede la ceartă și avem, pe lângă prieteni, și dușmani. Unii îl înjură pe tata, fără să spună de ce. Uneori scriu și că are o fiică de *****, dar nu-mi pasă. Avem o viață ce trebuie dusă până la capăt. Spatele drept, bărbia sus și cuvintele la noi. Asta suntem eu și tata. Niște oameni, zic, cu minte și cămașa nedescheiată chiar în fața tuturor, în sensul că punem sufletul doar pe masa celor care merită. Și-s mulți oameni adevărați în țara asta. Mottoul meu este: Încearcă și vei învăța, arată-ți și vei arăta! Eu l-am inventat și sper să comunice ceva.
Ne vedem data viitoate, cu o nouă filă din jurnalul meu de bord.
Ana Luciana Avramescu, Elevă la Școala Sângeru (text apărut în Femei de 10)