Lucian Avramescu: Buni zori! Felicitări scriitorului Dumitru Velea, care se încăpățânează să ne arate că existăm ca spirit

 

În dimineța asta am uitat să umblu deculț prin rouă, rămas captiv revistei Banchetul, primită prin poștă aseară de la Dumitru Velea. Scriitorul și filosoful care a păstorit ani mulți Teatrul de stat din Petroșani, scoate, din banii lui de pensionar, cea mai bogată, profundă, complexă revistă de cultură din România postdecembristă. E un regal.

Având deasupra capacul formal – ”Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România”, revista e rodul trudei migăloase și entuziaste a unui singur om. Acest număr din anul V, condensează trei luni, aprilie, mai, iunie, pandemice și inamice deplasării scriitorului de la Petroșani, unde domiciliază anahoret, la Craiova, unde tipărește în condiții grafice de excepție, revista.

Distribuie prietenilor

Banchetul este de fapt o carte de 270 de pagini, mai mare decât Secolul XX din vremuri apuse, imposibil să-i găsești prin ținută neamuri tipografice și încuscriri de altitudine.

Găsești în ea de la traduceri din Eminescu în limba lui Shakespeare sau în cea a lui Goethe, de la studii captivante despre Brâncuși, creația literară nevăzută a scriitorilor contemporani, vii, dar omorâți de uitarea unei societăți dominate de ban și o politică seacă, incultă, avară.

Aici și-au găsit refugiul numeroși poeți, prozatori, eseiști care, înghesuiți în anonimatul unei vieți care-i exclude ca netrebuincioși, fără acces la ozonul respirației publice, mor în uitare, aici trăiește cultura română care este, iată, vie .

Țin bijuteria grea a acestei cărți în mână, de la orele cinci când mă scol zilnic, umblu prin roua ei, citesc și mă umplu de cosmosul românesc. Este prima oară când găsesc, începând cu coperta primă și sfârșind cu coperta a patra, ambele pe un fond de azur, zeci de imagini din Muzeul Pietrei din Sângeru. Este și un amplu interviu realizat de Dumitru Velea cu poetul Lucian Avramescu, aflat – cum scrie în titlu – ”în cumplită luptă cu Cuvântul”.banchetul coperta 4

Fostul meu prieten din studenție, cu care – de la facultăți diferite – împărțeam aceeași mistuitoare dragoste pentru poezie, m-a bombardat cu întrebări, la care eu am răspuns cu întârziere. Un subiect este și Muzeul Pietrei, ”nebunia mea”. Velea l-a văzut fără a ajunge vreodată la Sângeru și i-a înțeles, mai adânc decât savanții specialității muzeale, tâlcurile.
Zeci de poze cu lucrări din Muzeul Pietrei ilustrează Banchetul, aproape la fiecare pagină, însoțind poezii, proze, studii, traduceri, eseuri, și aducând la lumină eternitatea de piatră a spiritului creator al acestui neam.

Felicitări, Dumitru Velea! Știa Marin Preda – la editura condusă de marele prozator ți-ai tipărit cărțile – de ce te chema și ore în șir te punea să-i povestești întâmplări cu tâlc din satul tău cu țărani olteni.

Ieri, Velea cărase la poștă și expediase pe banii lui, 70 de colete cu noua apariție a Banchetului. Unele au plecat la cititori români din Londra, Paris sau Milano. Altele în țară. Dacă Muzeul Pietrei, cum remarci, prietene, e ”nebunia mea”, apoi Banchetul este nebunia ta.

Felicitări pentru încăpățânarea de a reanima încrederea în spiritul poporului român și nu te întrista că miniștrii Culturii te ignoră, iar oficialitățile cheltuitoare nu dau un leu pentru a sprijini acest regal de viețuire a averii naționale de spirit.

Nici Muzeul Pietrei, vizitat de oameni, n-a fost vizitat vreodată de înțepenita îngâmfare a politicianului român, captiv luptei lui electorale pentru portofelul personal. De douăzeci de ani de când clădesc, de ceva timp sub pecetea muțeniei, acest reper cultural, n-a trecut pe aici, ca vizitator, un ministru al Culturii, acești tinichigii pesediști sau liberali gălăgioși ai televizoarelor. Ține-te la distanță de microbii care, mai tare decât coronavirusul, au pus stăpânire de decenii pe țară și o storc fără complexe.

Ceea ce faci tu este minunat, iar avântul tău septuagenar, tânăr și eficient, învinge prin idealism, profesionalism și candoare. Felicitări, Platon, fiindcă așa te porecleam!