Ce-i unește pe Ponta, Dragnea și Băsescu

Cu toate că-l suspectez de partizanate, venind în presă din stabilimentul dâmbovițean al unei politici care se face murdar și la București și la Cluj și la Iași, Cozmin Gușă pare a atinge, într-o analiză de acum câteva zile, punctul de unde se separă apele. Nu mai există alăturări sau deosebiri doctrinare, ci doar alăturări și deosebiri legate de DNA și sălile de tribunal. Riscul pușcăriei și, mai tare decât acesta, riscul – deocamdată nepus în practică – al confiscării averilor, grupează și formează două mari armate. Așa îi găsim, fără niciun risc de eroare, împreună, pe Dragnea, Ponta, Băsescu, Tăriceanu, strâns lipiți, defilând umăr la umăr, indiferent de dulcile ”atacuri”din presă, cu un țel comun: câștigarea alegerilor pentru a-și salva libertatea și averile. Dincolo, afirmă Gușă, s-ar găsi neamțul Iohannis care a spus că nu va pune un premier penal și în clipa aia s-au auzit mai multe răgnete de durere, altele de revoltă. ”Mai vorbim noi după alegeri”, o spune Dragnea, cu un zâmbet-rânjet în colțul gurii. Adică, scurt, în traducere, ”te suspendăm nemțoteiule”. O suspendăm și pe Kovesi a noastră care acum ne-a trădat, suspendăm tot ce nu ne convine și ne amenință averile și libertatea cu ajutorul votului popular care e, conform tuturor sondajelor, pentru noi.
Același analist așează în tabăra cealaltă, lângă Iohannis, PNL-ul primenit prin plecarea lui Vasile Blaga. Așa să fie? E PNL cu totul de partea justiției sau are în el destule jartele penale, venite nu toate din PDL, ci și din ”partidul Brătienilor”? Sunt așa clare taberele, cum le desenează Gușă, sau penali sunt peste tot, așa cum s-a și văzut? Dacă Iohannis are de gând să facă marea primenire promisă, pe cine poate conta? Pe Kovesi, zdruncinată temeinic de bănuiala plagiatului, pe liberalii corciți? Se pun bani mulți în joc în aceste zile pentru a neutraliza pericolul mortal. Averile uriașe făcute în acești ani de politicieni, nu de capitaliști, rup din ele hălci mari care-s puse în joc. Și, se știe, fiecare are prețul său. Despre alegeri? Nimic mai simplu. Au fost câștigate cu pufoaice și ulei la sticlă. Acum mituirea e mai a dracului, mai sofisticată, iar cel mai bun exemplu e munca de manipulare a televiziunilor.

Da, se conturează, sunt vorbite și aranjate deja, două tabere care n-au nicio legătură cu doctrina. Aici are dreptate analistul. Undeva, însă, demonstrația lui face gâlci. Dacă o tabără e vizibilă, clară, cealaltă – cel puțin pentru mine – e încă nebuloasă. Iar Iohannis, care poartă și el niște scame pe sacou, e în stare să treacă peste orice și să se țină de cuvânt în sensul de a da jos nu un om, nu niște indivizi hoți, ci o pătură parazitară bine sudată care omoară de 26 de ani România? Și mai e o tabără, cea mai puternică, mai puternică decât toate deneaurile și tribunalele la un loc: tabăra uriașă a votanților. Scama de pe tricoul rupt în coate al votantului majoritar e ignoranța. Și cu ea nu te pui.