Problemele majore de alimentare cu apă care au impactat recent numeroase localități din județele Prahova și Dâmbovița, dependente de acumularea Paltinu, au readus în discuție competențele tehnice ale decidenților din instituțiile publice.

Situația a generat nemulțumiri în rândul a aproximativ 100.000 de locuitori, evidențiind vulnerabilitățile sistemului național de gestionare a resurselor de apă.

„În hidro folosim o frază: în funcţiune şi în rezervă. Aici lipsea rezerva şi nu au luat în calcul aluviunile din toamnă. Barajele nu se golesc oricând“, a explicat un inginer hidroenergetician, subliniind erorile de planificare.

În prezent, portofoliul Ministerului Mediului este deținut de Diana Buzoianu, avocat de profesie, cu expertiză în protecția datelor, drept imobiliar și comercial. Această instituție coordonează Administrația Națională Apele Române (ANAR), entitatea responsabilă de infrastructura critică de apă, inclusiv baraje și lacuri de acumulare, având rolul de a monitoriza calitatea și siguranța resurselor.

Criza recentă a demonstrat că securitatea apei este vitală, importanța sa fiind comparabilă cu cea a rezervelor strategice financiare. Golirea barajului Paltinu pentru lucrări de mentenanță s-a suprapus cu o perioadă de secetă, însă autoritățile nu au asigurat o sursă alternativă viabilă pentru populație. Impactul economic a fost și el semnificativ, centrala pe gaze a OMV Petrom de la Brazi, care generează peste 10% din energia electrică a țării, fiind oprită din cauza lipsei apei.

Specialiștii critică momentul ales pentru intervenții. Inginerul consultat de Ziarul Financiar a precizat: „Eu aş fi făcut acele lucrări ori vara în iulie-august, când de regulă este secetă şi nu există pericolul de viituri şi îl umpli toamna când vin ploile. Sau în ianuarie-februarie când e frig şi apoi îl umpli în primăvară când se topesc zăpezile“. Deși oprirea apei a fost necesară pentru a proteja stația de tratare Voila de colmatare, expertul a ridicat problema nefuncționării bazinului de apă curată, care ar fi putut asigura o autonomie de 48 de ore.

Referitor la lipsa rezervei, Apele Române a transmis că infrastructura respectivă este în proces de reabilitare. Instituția a precizat ieri: „Reabilitarea bazinului de apă curată (BAC) reprezintă o investiţie multianuală, demarată de către Administraţia Naţională Apele Române încă din anul 2023, aflată în prezent în stadiu de promovare (avizată deja inclusiv la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor). Această investiţie urmează să fie aprobată de comisia interministerială şi adoptată ulterior o hotărâre de guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici“.

Cătălin Popescu, președintele Comitetului Național Român al Marilor Baraje, organizație fondată în 1928, a subliniat gravitatea situației: „Întotdeauna trebuie să fie o rezervă. Acest lucru s-ar putea întâmpla oriunde în România, dar s-a întâmplat aici. Dar varianta de rezervă (bazinul de apă – n. red.) din câte înţeleg este una nefuncţională. Probabil se va identifica şi altă sursă, mai ales că Prahova nu are doar o sursă principală de apă, dar e nevoie de ceva timp să se echilibreze sistemul“.

Expertul a explicat că o serie de factori au coincis nefericit: nivelul scăzut al lacului, defecțiuni la golirile de fund, seceta urmată de viituri și lucrările de modernizare la bazinul tampon. Totuși, el avertizează asupra stării generale a infrastructurii hidrotehnice din România.

„E o problemă endemică, nu o problemă sistemică. Problema generală a lacurilor va fi de colmatare, care este moartea silenţioasă a lacurilor. Noi ne gândim, faţă de Europa, că avem baraje relativ tinere, dar experienţa celorlalte state ne arată faptul că noi suntem cam în zona între 30 şi 50 de ani, exact momentul în care ceilalţi au făcut retehnologizări periodice şi dacă noi încercăm să le facem pe toate odată, o să ne trezim cu două-trei, cine ştie câte lacuri goale. Şi le vom simţim lipsa“, a adăugat Cătălin Popescu.

Ministerul Mediului a detaliat cronologia evenimentelor, menționând că pe 17 iunie s-a descoperit că ambele goliri de fund ale lacului erau nefuncționale. Comisia de specialitate a recomandat scăderea controlată a nivelului apei, prioritatea fiind siguranța alimentării. Ulterior, în octombrie, inspecțiile subacvatice au arătat că admisia era blocată de sedimente, impunând o scădere suplimentară a nivelului apei la cota 603–604 mdMN pentru reparații.

Autoritățile centrale plasează responsabilitatea gestionării crizei pe umerii operatorului local. „În acest context tehnic, operatorul de apă ESZ Prahova a fost informat încă din luna octombrie despre riscul întreruperii alimentării cu apă potabilă şi despre necesitatea implementării măsurilor de prevenţie: acumulări tampon, surse alternative, avertizarea comunităţilor, întreţinerea şi repararea conductei de aducţiune. Toate aceste obligaţii sunt prevăzute în autorizaţiile de gospodărire a apelor, în convenţiile de exploatare şi în contractul de operare semnat de ESZ Prahova cu ANAR încă din 2013. ESZ Prahova nu a implementat aceste măsuri, deşi era responsabilitatea sa“, au transmis reprezentanții Ministerului Mediului.

Compania ESZ Prahova, care se ocupă de tratarea apei înainte de a o livra către distribuitorul Hidroprahova, este deținută de Apele Române, instituție aflată în subordinea aceluiași minister.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]