muriră-n ceruri, una câte una,

stelele toate, cele ce nu mor

în bezne-a dispărut cu totul luna

ce s-a-ntâmplat cu nemurirea lor?

cum să ne moară stelele pe boltă

învinse de otrava unui nor?

decesul ăsta straniu mă revoltă

iar  mulți se ofilesc de dorul lor

cum să trăiești în lumea fără stele?

noaptea devine grea, fără sfârșit

cine s-a supărat subit pe ele

și, fără a greși, le-a prigonit?

murit-au stelele din lumea mea

și-n locul lor suit-au felinare

sunt mici, hidoase, n-au nimic  de stea

și ceru-i parcă o secată mare

trăim fără o șansă de-nceput

trăim cu toții un sfârșit de toate

iar sus, un vizitiu nepriceput

mână trăsura lumii dezlânate

Lucian Avramescu, 9 iulie 2018, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]