muriră-n ceruri, una câte una,
stelele toate, cele ce nu mor
în bezne-a dispărut cu totul luna
ce s-a-ntâmplat cu nemurirea lor?
cum să ne moară stelele pe boltă
învinse de otrava unui nor?
decesul ăsta straniu mă revoltă
iar mulți se ofilesc de dorul lor
cum să trăiești în lumea fără stele?
noaptea devine grea, fără sfârșit
cine s-a supărat subit pe ele
și, fără a greși, le-a prigonit?
murit-au stelele din lumea mea
și-n locul lor suit-au felinare
sunt mici, hidoase, n-au nimic de stea
și ceru-i parcă o secată mare
trăim fără o șansă de-nceput
trăim cu toții un sfârșit de toate
iar sus, un vizitiu nepriceput
mână trăsura lumii dezlânate
Lucian Avramescu, 9 iulie 2018, Sângeru