
CEASURI CARE SPUN O POVESTE. Colecționari
The Oak Collection. Patrick Getreide Collection
Pe măsură ce cunoștințele lui Getreide s-au aprofundat, la fel s-a aprofundat și pasiunea sa pentru ceasuri. „Obișnuiam să colecționez tablouri, dar nimic nu mi-a oferit plăcerea și emoția pe care le-am găsit la ceasuri. Astfel, de-a lungul timpului, lucrări ale lui Picasso și Bacon le-am trimis la licitații pentru a fi înlocuite cu calendare perpetue, Heures Universelles, cronografe și mari complicații”, recunoaște el.
Patrick Getreide este un antrepenor imobiliar francez, ce rezidă în Marea Britanie, Primul ceas din colecție este Cartier Tank LC fabricat în 1980. Ceasul este special pentru domnul Getreide nu numai pentru că a marcat începutul colecției OAK, ci și pentru că l-a achiziționat din câștigurile unei curse, când calul familiei sale a ieșit învingător aducând-i 39.000 de franci francezi. Un exemplu de ceas care imortalizează momentul în timp, special pentru inima proprietarului.
Viața și oportunitățile financiare, dar și ceva care nu poate fi definit și nici descris, l-au dus vreme de peste 35 de ani, pe cărările „nebuniei frumoase” a ceasurilor opere de artă.
Că deține o colecție impresionantă de 600 de astfel de obiecte, sau că după unele estimări acestea ar valora undeva la 300-400 de milioane de euro, este mai puțin important. Valoarea culturală a acestor obiecte care ticăie magic timpul cosmic nu rezidă din prețul lor, care este aleatoriu.
160 de piese, cele mai remarcabile, au fost scoase la lumină de domnul Getreide, printr-o expoziție organizată de Design Museum din Londra intitulată: „The Oak Collectiion”, din dorința de a familiariza publicul iubitor de artă, cu acest segment cultural de nișă, mai puțin la îndemână, al Artei meșteșugului orologer.
Deși nu a vândut niciodată un ceas (cu o singură excepție), el anticipează că, copiii săi o vor vinde în cele din urmă.
Zeci de ani au fost petrecuți acumulând o astfel de colecție de neegalat. Potrivit domnului Geitreide, copiii, nu împărtășesc în mod deosebit interesul său pentru ceasuri, iar acest lucru este în regulă pentru el.
Nu există nicio cerință legală ca ceasurile să fie păstrate în caz de deces. Ceasurile nu vor fi vândute niciodată în timp ce el este în viață, dar unii au speculat că această expoziție, deși s-a născut dintr-o dorință autentică de a-și împărtăși pasiunea și de a transmite arta ceasornicăriei, este de asemenea, un mijloc de a familiariza alți ofertanți și cumpărători de top din întreaga lume cu piesele sale dacă / când sunt vândute.
Având în vedere valoarea colecției sale și numărul de piese incredibile pe care le deține, poate fi șocant, pentru cei care văd în ceasuri fie un instrument care arată doar ora, fie un obiect de lux de neatins, că piesa pe care o poartă în mod regulat costă 160 de euro: Briston Clubmaster Chic Steel. Are estetică Panerai și vine într-o carcasă cu mecanism japonez de cuarț Miyota.
Ceea ce denotă exact ceea ce spuneam mai sus. Valoarea unui ceas este mult dincolo de prețul său.
Radovanovici&Perju Collection
Cea mai interesantă colecție, exclusiv cu ceasuri fabricate în Statele Unite, aparține unei românce: Oana Radovanovici. Nu-mi place nici termenul de ceas, nici cel de fabricat; pentru mentalul colectiv asta sunt. De proveniență americană, ai putea crede că sunt „foarte” inginerești, dar au un design cuceritor, pentru că sunt rezultatul colaborării cu o firmă franțuzească de profil.
Valoarea lor culturală este imensă. Am văzut cele peste 100 piese reprezentând toate brandurilor de prestigiu americane, cu prilejul unei expoziții găzduite în saloanele Albini Prassa, o companie cu rădăcini elvețiene și românești pusă pe picioare de Ion Schiau, un personaj devenit mitic în peisajul orologer bucureștean.
Americani cunoscători, trecând pragul expoziției au afirmat că nici în Statele Unite, nu au întâlni sau auzit de așa ceva.
Adunată cu pasiune și dragoste pentru mecanismele care ne „ticăie” timpul, de-a lungul multor ani, împreună Bogdan Radovanovici, soțul, și cu arhitectul Dragoș Perju, colecția este un arc peste timp al valorilor americane în domeniul orologeriei, puțin cunoscute de americani, „consumatori” de orologerie elvețiană.
Fiecare brand este documentat cu istoria lui, fiecare exemplar are povestea lui, iar arhitectul Perju, un iscusit desenator, a imortalizat o sumedenie de piese în postere de un rafinament și calitate rar întâlnite.
Vizitând expoziția, ai senzația că intri în istoria din ultimii 100 ani a Americii, iar prin corelațiile care îți sunt prezentate printr-o sumedenie de afișe originale ale vremii – nu numai de sorginte publicitară, înțelegi bine că ceasul nu arată, decât în ultimul rând ora, cu condiția, să ai ceva mai mulți neuroni decât media, în cap.
I-am cunoscut pe cei doi „meseriași” ai colecției cu prilejul unei vizite făcute la Muzeul Recordurilor Românești, fără să știu inițial cine sunt, dar „prinzându-mă” repede că sunt cunoscători, cu toată modestia manifestată de ei și prietenii care îi însoțeau.
Impresionați de ceea ce au găsit în expoziția mea, am reușit să le transmit, că primordială este valoarea culturală a ceasurilor, sesizând că pasiunea lor pentru ceasuri era cel puțin egală cu a mea, dacă nu cumva superioară.
Ulterior, am aflat că fac parte dintr-un club care își spune Time Club România, alcătuit din aproximativ 40 de persoane, care se întâlnesc odată, de două ori pe an în diverse locuri pitorești din țară. Astfel am fost invitat la evenimentul din mai 2023, undeva în Bucovina, la Pensiunea din Cacica, prilej cu care în sfârșit, am avut ocazia să vizitez celebrele mănăstiri din nordul Moldovei, azi păcătuind prin lipsa lor de conservare și interes din partea instituțiilor abilitate cu întreținerea lor.
Că acest grup, îl are pe cel mai mare colecționar de ceasuri Omega din România, sau că un pasionat din Brașov, ține o pagină web unică în țară, prin valoarea documentară și culturală a relaționării pieselor de orologerie cu evenimente istorice și nu numai, sunt detalii care m-au făcut să mă apropii sentimental de acești „nebuni frumoși”!
Sursa A.V.H. Album The 12th Art