Cine vânează pe cine? România, un paradis cinegetic sau…

Cine vânează urși în România? Cine-și permite să plătească de la 8000 la 16 ooo de euro pentru a avea un astfel de trofeu cinegetic? O amplă dezbatere a angajat mai ales protectori ai animalelor pe care vânătorii îi consideră ”falși apărători”, profitând doar de sentimentul dragostei de animale din care”ei scot bani și atât”. La rândul lor, ONG-urile cu acest profil condamnă masacrele produse în pădurile României, unele din puținele în care trăiesc sălbăticiuni dispărute în alte țări.

Aproximativ 5.000 de animale sălbatice din specii protejate (2.374 de urși, 1.586 de lupi și 898 de pisici sălbatice) au fost ‘recoltate’ în România, între 2007 și 2015, în urma derogărilor stabilite prin ordinul miniștrilor Mediului și în baza articolului 16 din Directiva Habitate a Uniunii Europene (UE). În ceea ce privește râsul, cota aferentă acestei specii a fost eliminată începând cu anul 2013, astfel că numărul exemplarelor împușcate, în perioada 2007 – 2012, ajunge la 120.
Potrivit unui document obținut de AGERPRES, pentru specia urs, derogarea a fost în anul 2007 pentru 333 de exemplare, în timp ce numărul urșilor recoltați în teren a fost de 204. Pentru anul 2008, cota maximă de intervenție a fost de 354, iar recoltați au fost 276. Numărul urșilor împușcați continuă, și în anii următori, să fie mai mic decât cota maximă admisă, astfel: în 2010 — 340/271; în 2011—365/120; în 2012 — 335/126; în 2013 — 436/292; în 2014 — 550/435, iar anul trecut cota maximă oficială a fost de 540, iar recoltați au fost 421 de urși.
Aceeași situație este înregistrată și la lup, unde cifrele indică faptul că, în anii 2007 și 2008, s-a dat derogare pentru 500 de exemplare, respectiv 505, însă au fost împușcați 143 de lupi în 2007 și 169 în 2008. Vânătorii au recoltat, în 2009, 140 de lupi, deși cota maximă le permitea împușcarea a 466 de lupi. În 2011 sunt recoltați doar 76 de lupi, față de 167 câți fuseseră împușcați în anul 2010, deși cota aferentă respectivilor ani a fost de 450. Numărul lupilor recoltați, precum și cota maximă cunosc însă o creștere în anii care urmează: în 2012 — 450/101; în 2013 — 495/228; în 2014 — 520/228; în 2015 — 598/334.
Pentru pisica sălbatică, în toți acești ani, cota maximă de intervenție a variat între 400 și 496 de exemplare: 460/71 (2007), 464/86 (2008), 474/72 (2009), 400/91 (2010); 400/40 (2011); 400/46 (2012); 420/150 (2013); 440/130 (2014); 496/212 (2015).
În anul 2012, s-au recoltat doar opt râși, deși cota aferentă speciei a fost, începând cu anul 2010, de 120 de exemplare. În 2011 și 2010 au fost extrași 11, respectiv 21 de râși. În 2009, cota a fost de 150, iar recolta de 30. În 2008 și 2007, cotele au fost de 132, respectiv 140, iar împușcați au fost 28, respectiv 22 de râși.
Pentru sezonul 2016 — 2017, propunerea de ordin al ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor prevede aprobarea derogărilor pentru 552 de urși, 657 de lupi și 482 de pisici sălbatice, iar documentul s-a aflat în consultare publică, în perioada 21 — 30 septembrie.
Propunerea de ordin se bazează pe un studiu anual de evaluare a efectivelor populațiilor de carnivore mari din România (realizat printr-un acord cu ICAS Brașov, Universitatea ‘Transilvania’ Brașov și Fundația Carpați), din care rezultă că România are aproximativ 6.000 — 7.000 de urși, 2.500 — 3.000 de lupi și 10.000 — 15.000 de pisici sălbatice și care propunea, inițial, reintroducerea cotei maxime de intervenție pentru 78 de exemplare din specia râs.
Rezultatele studiului și implicit cotele maxime propuse spre derogare sunt contestate însă de șase din cei nouă experți ai grupului de lucru pe carnivore mari, constituit la nivelul ministerului.
În prezent, atât Ordinul, cât și studiul, dar și rezoluția votată de grupul de experți se află pe masa de lucru a Academiei Române care trebuie să emită un aviz, mai scrie AGERPRES.

Din partea filialelor de vânătoare vine informația că urșii, râșii și pisicile sălbatice sunt vânate în majoritate de străini, singurii  care-și permit să  plătească  sumele  mari cerute (un urs poate ajunge la 16 000 de euro), iar România exportă și animale sălbatice vii din speciile enumerate ca și din altele (iepuri vii în Italia). Se încasează sume considerabile, ceea ce nu e rău. Dezbaterea publică privind vânarea excesivă a unor animale protejate este exagerată în sensul incriminării asociațiilor de vânătoare autohtone, ”singurele care se ocupă de protecția și hrana în habitaturile în care se găsesc aceste animale”.

Distribuie prietenilor

”Sunt vânător de 40 de ani, spune Vasile I. Preda, din Prahova, dar n-am împușcat niciodată urs sau râs. Nici colegii mei din filială nu au vânat așa ceva, în schimb avem mereu reclamații că mistreții mai ales, dar și urșii distrug, primii, recoltele, ceilalți, vitele țăranilor. Prefectura apelează la vânători să facă ceva, iar vânătorii sunt hărțuiți de asociațiile de protecție a animalelor, asociații care n-au fost văzute niciodată, în iernile aspre, dând hrană animalelor în dificultate”. Unii cunoscători ai fenomenului spun că exagerările vin din ambele direcții, iar situația ar fi sub control.

C. Zamfir, AMPress