Vino, bunule Crăciun
Mai devreme, din Ajun,
Vino și ne stă mereu
Fiindcă-l naști pe Dumnezeu.

Mi-a spus, astfel, gând curat,
Un fecior de împărat
Dintre ceruri prefirat.

Eu, tot scriu și-aud sub geam
Ce eu însumi colindam
Le dă soața mea din toate,
Portocale adunate
Din alți pomi, din alte state.

Eu le-aș da, dar nu am timp,
Zei din candidu-mi Olimp,
Turtă dulce din cel munte,
Cu păduri în fuste scurte,
Că frunzele le-au căzut
De când iarna le-a păscut.

Vino, vino, copilaș,
Ce nu-mi vii pe la oraș,
Fă-mi mătania de cânt,
De serbare și descânt,
Doar aici, în satul meu,
Mângâiat de Dumnezeu,

Căci doar asta ne-a rămas
Purul pur din al tău glas.
Lucian Avramescu, 24 decembrie 2016, Sângeru