O seară așezată sub titlul ”Rememorări necesare”( derulată în română și ebraică) s-a desfășurat miercuri 20 februarie, la sediul ICR Tel Aviv.Au fost lansate în prezența unui public numeros și select ( prezența miticelor actrițe israeliene Lia Konig și Miram Zohar nu a trecut neobservată!) două cărți de autobiografie și memorialistică.

Moderată de directorul adjunct al ICR Tel Aviv, scriitoarea Cleopatra Lorințiu, seara a adunat un public interesat de aflarea unor adevăruri, personale sau istorice, într-un registru al rememorării, interesant mereu deopotrivă, pentru israelienii care au venit din România mai demult dar și pentru generațiile mai noi din Israel, care își revendică un trecut românesc doar prin descendență.

Două cărți publicate la editura Teșu au atras atenția : una este ”Crâmpeie de viață” de Edit și Radu Gaton, un manuscris rămas nepublicat după stingerea autorilor. Ea, medic de vocație, originară din Cernăuți și profesând în România anilor 50; el, inginer cu solidă formație științifică, o familie care a plecat în Israel în 1961. Fiii lor, astăzi ei îșiși persoane cu cariere solide în lumea israeliană, publică după moartea părinților manuscrisul acestora, ca o datorie de memorie.
Prof. univ. dr. Dan Gaton și ing. Arie Gaton prin propria prezență la lansarea de la ICR , confirmă importanța punerii în circuitul cultural al tezaurului de memorie lăsat de părinții lor.

În aceeași seară a avut loc Lansarea volumului „Theodor Herzl, creatorul Statului Evreu, fondatorul sionismului politic” de Josef Patai (2018, Editura Teșu, traducere de Veronica Bârlădeanu, cuvânt înainte de Lya Benjamin): prof. univ. dr. Jean Ashkenasy și Teșu Solomovici, editor, au vorbit despre fondatorul sionismului politic, traseului vieții lui Theodor Herzel și al luptei sale neobosite pentru un ideal.Emoționante mesaje au fost transmise publicului de Tiberiu Roth, Președintele Asociației Sioniste din România și de Veronica Bîrlădeanu, traducătoarea cărții.
Cu acest prilej, Directorul adjunct al ICR Tel Aviv, Cleopatra Lorințiu, ne-a declarat următoarele:

”Acest fel de eveniment, desfășurat în ambele limbi, este de natură să intereseze mai multe generații de israelieni : cei care au făcut Alia acum zeci de ani, au trăit aici, au făcut carieră și poartă în suflet amintirile copilăriei și adolescenței, anii de formare, așa cum e cazul medicului Edit Gaton care își amintește începuturile de la Cernăuți, anii de facultate de la București, prieteniile, solidaritățile din lumea medicală, sumedenie de amănunte foarte interesante legate de sistemul medical, de pediatria românească și îngrijirea copiilor în acea perioadă. În spate, se deslușește tabloul unei societăți de după război, marile frământări și dureri dar tocmai pentru că autoarea povestește cu sinceritate în jurnalul ei, nimic nu e ostentativ și fiecare amănunt își are locul lui în evocare. La fel și în cazul soțului, inginerul Radu Gaton.

Acum apare cealaltă generație, cea a fiilor, generație care e interesată de amintirile părinților înainte de toate, prin recunoștință : Dan Dinu Gaton, profesor universitar doctor oftalmolog ( chiar Președintele Uniunii Oftalmologilor din Israel), o somitate medicală și inginer Vlad Arie Gaton. Cei doi intelectuali israelieni bine plasați în lumea de astăzi au vorbit cu emoție firească și au venit cu toată familia lor, tineri și foarte tineri israelieni străluciți și care își afirmă cu mândrie descendența românească. Așa se va afla mai mult despre rolul comunităților românești originare din România la crearea, consolidarea și prosperitatea acestui stat.

Cred că numai abordând aceste straturi succesive ale societății prin ”purtătorii lor de cuvânt ” putem păstra, pe de o parte elementul românesc în amintire, și putem, pe de altă parte, comunica mai în profunzime cu lumea israeliană de astăzi. Căci acesta este scopul ICR până la urmă : aducerea în societatea israeliană de azi a mesagerilor de cultură și spiritualitate românească, iar memorialistica de anvergură face parte din acești mesageri importanți și necesari.”

Pe mine personal, cartea de rememorări m-a impresionat prin naturalețea povestirii și prin felul în care, ca-ntr-un puzzle, se recompune o lume, o viață începută în Cernăuți . Mi-a rămas în minte această spunere de un lirism genuin și care invită la lectură: ” De acolo, din marginea grădinii, noi copiii priveam trenurile cum veneau și plecau și ni se părea că suntem la frontiera lumii întregi.”