simt că prin inima mea
prin dreptul pieptului, pe-aici
trece un drum
al unui fluture și-al unei furnici

și-n timp ce inima mea
abia mai bate
ei urcă muntele
cu câte-un bolovan și câte-o piatră de moară în spate

și eu mă prefac că dorm
și-i las să urce
pieptiș
și fiecare povârniș să li se pară mai dulce

simt că prin inima mea
un fluture și o furnică vor să înfrunte
tot viforul și avalanșele pornite
dintr-o răscruce de munte

cu cât sunt mai firavi
cu cât sunt mai mici
ei îl simt pe dumnezeu
exact aici

în mijlocul cosmosului
între două clopote care bat atât de frumos
ei aud clipocitul unui pârâiaș
puțin mai jos

începând de acum
nicio prăpastie nu mi se pare prea mare
aș putea fi înghițitorul de săbii
m-aș duce salahor în minele de sare

începând de azi
aș putea îndura orice arsură
orice secure în piept
orice pământ roditor peste frageda-mi gură

începând de azi
aș putea cădea în sus
până la cuiul înroșit
din crucea lui iisus

începând de azi
din dulcea și amara mea risipă
voi străbate veșnicia
cu o singură aripă