Cum am luat noi, românii, un 10 absolut la Olimpia!

A trecut mult, a trecut puțin? Pentru unii era parcă ieri, când tabela electronică de la Montreal era dată peste cap de o cifră nelaută în calcul, nota 10. Un maxim absolut care însemna perfecțiunea unei păsări-copile în zbor. Numele consacrat ca simbol al perfecțiunii imposibile era al româncei Nadia Comăneci.

”18 iulie 1976 este ziua în care Nadia Comăneci a intrat în istoria gimnasticii cu prima notă de 10 obţinută într-o competiţie. S-a întâmplat în Canada, la Montreal, la cea de-a XXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară”, notează presa.

Eu mă găseam în Grecia, la Olimpia chiar, acolo unde și aerul dintre pini și oleandri e atletic, și nu pricepeam de ce – eram un grup de tineri scriitori din România care vizitam ce mai rămăsese din vechea Eladă, în prima excursie organizată la initiativa Uniunii Scriitorilor de atunci – și nu pricepeam de ce, aflând că suntem români, eram îmbrățișați spontan de greci sau turiștii veniți din patru zări.

Distribuie prietenilor

”Comânici!”, strigau ei și-și împreunau strâns palmele, într-un gest de felicitare entuziastă. ”Comânici!” – se auzea în crâșmele din cartierul Placa, seara, când revenisem în Atena, și noi nu pricepeam mai nimic, până când grecoaica Danae Costalia, o profesoară translator care știa toate limbile lumii, ne-a spus că la Montreal s-a petrecut o minune. Minunea se chema Nadia, minunea zborului executat fără fisură de aripă fusese comisă de compatriotul copil, născut undeva dintr-o mică localitate moldavă. Grecia, cu toate antichitățile ei, cu marmora cioplită în secolul lui Pericles, cu Parthenonul și Erechteionul de pe Acropolis, primea ecoul din trei silabe al unui nume neauzit.

Și uite așa, noi, cei câțiva tineri scriitori din România, luam în patria olimpiadelor, cota parte dintr-un 10 unic pe planetă. Eram felicitați fără merite sportive, doar pentru norocul de a ne fi născut în țara care iscase pe planetă un frison cum nu se mai petrecuse. Grecia, amorțită de o contemporaneitate care trăia din gloria apusă, multiplicand miniatural simbolurile și operele de marmoră ale Eladei, cu care făcea negoț, se trezea ca de vuietul spectatorilor de la Olimpia, salutând atleții care alergau goi pe piste și lăsau o vreme, pentru lupta sportivă, sulițele războiului deoparte.

Felicitări și azi, Nadia, oriunde te-ai afla, pe planeta pe care ai cucerit-o tu, dar și în numele țării tale, într-un iulie de neuitat! Peste ani avea să-mi fie publicată o carte de poezie în limba greacă, ”Această generație”, apărută la Editura Athena, din Atena, dar n-am reușit să mă bucur ca atunci, când tu ne-ai dăruit măreție.
Lucian Avramescu