Cum să tratezi mintea împotriva împuținării

0 452

Un doctor spune că mintea se simplifică și împuținează, uitându-te nesfârșite ceasuri în capacul de buzunar desfăcut al televizorului. Doar cititul face cuvintele la loc în cap, fiindcă gândim cu cuvinte, nu cu imagini. Iar dacă visăm imagini, le visăm, cum aminteam deunăzi un interviu al lui Mircea Eliade, tot în limba română, fiindcă în ea ne-am născut, ca într-o copaie de tei aurit. Jumătate din oamenii de la țară pe care-i știu, rămași din neputințe de aventură, acasă, lefegii ai primăriilor care-i jignesc duios cu câteva milioane de lei ajutor social pe lună, când nu-s la crâșmă, sunt la televizor.

Marfa oferită, în bazarul accesat prin butoane, pare amplă, dar ea e cam aceeași, pusă în pijamalele diferite ale prezentatorilor și în limbajul rezumat la șapte cuvinte și trei glumițe știute. Să te mai miri că plozii satului cuvântează sărăcuț, cuvinte care indicau trebuințe sau nume de odaie, cum ar fi tindă sau arac de vie sau văzduh, cel ceruit în azuriu, nu mai sunt știute, iar școlerul le caută, dacă-i silitor, în dicționar, acolo unde el n-a fost înlocuit de Google, ceva straniu care le știe pe toate, fără a fi înger sau Dumnezeu.

Un doctor, care vorbește degeaba, avertizează, mai ales populația tânără, să se aplece – păstrând poziția verticală spre a nu se cocoșa – asupra cărții care nu mușcă și nu are microbi, dacă-i scrisă de un condeier luminat.

Acum câteva minute, fiica mea cea mică a venit de la serbarea de sfârșit de an, cu o coroniță pe cap, o diplomă și o carte oferită pentru premiul întâi. Că școala a recompensat-o cu o medalie și o diplomă iscălită de director, mi s-a părut ceva normal, în gestica școlară știută și îmbunătățită de la an la an prin fantezii coloristice. Dar că i-au dat o carte ca premiu și nu o ciocolată, m-a bucurat nespus. Și mama, când era director de școală, la Sângeru, dăruia copiilor silitori cărți. Mie mi-a dăruit o bibliotecă, ceea ce am făcut și eu pentru fiecare copil al meu.
Lucian Avramescu

loading...