Cuplul Dragnea-Tăriceanu, în divorț

2 133

 

Vestea mi-a fost adusă matinal de o cunoștință din București care vine uneori la Sângeru, când prinde o zi relaxată și-l apucă – zice el – ”o înfurnicare în tălpi”. Ăștia doi se despart, zice el, numind cuplul politic Dragnea- Tăriceanu. Sunt în divorț avansat, scandalul e pe față, contrele vin din ambele părți. Ce i-a apucat? – întreb eu, străin de culisele politice, atent doar la starea vremii, ca o căpiță de fân uitată pe pajiște. Sunt chestiuni, zice el, de bani. Bani mulți, sume grase. Partajul se face greu, avocații ambelor părți sunt guralivi și se taie în clanță.

De la ce s-au contrat că se aveau bine și semănau nițel la apucături, la dosare, ca să nu mai vorbesc de prințipuri. Păi tocmai aia e, că semănau, adică seamănă. Nu știi chestia cu divorțul din motive de potrivire de carácter? El curvar, ea curvă, el bețiv, ea bețivă, el…Așa și cu ăștia, dar defectele care-i aseamănă sunt altele. Se bat pe administrarea gazelor din Marea Neagră, avere grasă. Ai auzit de Legea Offshore? Am auzit, dar acum avem alt subiect la ordinea zilei și lumea nu se omoară să decodifice parole din astea greu de priceput.
Adică la ordinea zilelor, că-s două, n-ar fi chestiunea să nu se mărite femeie cu femeie, să nu se însoare purtător de mustață cu purtător de mustață? Sanchi vrăjeală! Astea-s prafuri pentru ochii tăi, zice bucureșteanul, cu o ironie care-i dilată de satisfacție nările, convocate într-un mod special în mimica lui. Cuplurile care se fac și se desfac sunt altele, dar plebea trebuie narcotizată să nu vază bine, mai adaugă el, aplicându-și demonstrativ pe ochi perdeaua unei palme cu degetele rășchirate.

Peste zidul grădinii mele se aude Jan cu nevastă-sa Gica, la cules de porumb. Au început dinspre partea răzorită cu Dina, unde nu e gard. Spre mine se simt protejați de furi, așa că au lăsat la urmă culesul. E soare, razele bombardează nucul rărit de frunze, șoseaua se arată pustie. Se aud voci și pe alte petice cultivate cu porumb, semn că dacă unul a spart lanul la cules, ceilalți îl urmează fără întârziere.

Îmi îmbii oaspetele cu o palincă, veche de douăzeci de ani, ținută trei ani în butoi de dud și apoi trecută în sticlă. De ce n-o lași în butoi? Fiindcă fură! E ca un politician! Butoiul, în ani, fură țuică. Asta e dublu rafinată și pierderea e și mai mare. Am pățit cu un butoiaș de 60 de litri, pe care-l știam plin și am mai găsit pe fund două dește de lichid, după zece ani de ținut recipientul sigilat.

Nu beau, zice, că-s la volan. Ce treabă ai, de te grăbești? Mergi la vot? Se uită la mine cu ironia aia a lui, care începe cu dilatarea nărilor.

La poartă îmi mai spune încă o dată că divorțul ălora doi e în pronunțare, iar gazele din Marea Neagră vor mai înghiți victime, vor mai destrăma căsnicii.
Păi ăștia nu-s luați cu acte! – încerc eu o gluma. Tocmai de-aia! – îmi aruncă peste umăr musafirul, care pleacă așa cum a venit.

Deschid televizorul și aflu că la nivel de țară au votat sub unu la sută. Nimic despre subiectul de divorț din culise. O fi mult, o fi puțin? Nu m-am uitat la ceas, dar soarele a urcat mult pe cer, la Sângeru, unde e în toi culesul de păpușoi. Clopotul bisericii de sus, fiindcă mai e una peste drum, bate lung, a mort, semn că s-a mai prăpădit careva, iar sunetul se duce în cer, împreună cu respirația celui care nu mai respiră . La Primărie, Poliție și Școală – vecinătățile casei mele de pe trei părți – e liniște.
Lucian Avramescu

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.