A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Șerban Cionoff: DAI ÎN STATUL DE DREPŢI AL LUI TRAIAN BĂSESCU? HAI CĂ DAU EU O VOTCĂ MARE!

0 70

 

Chiar dacă ar trebui să o fac-  fie şi dacă apartenenţa de peste 45 de ani la breasla gazetărească m-ar obliga să o fac!- deocamdată nu am să scriu despre faptul că din Codul de procedură penală care va intra în vigoare de la 1 februarie nu a fost eliminat articolul care pune botniţă presei. Aştept,totuşi, ca într-un viitor cât mai apropiat, premierul Victor Ponta să îşi ţină promisiunea făcută mai ieri-alatăieri şi anume ca va găsi o formulă corectă care să scoată din respectivul cod această super-aberaţie care nu are absolut, dar absolut nimic în comun cu normele statului de drept.

Am scris că”nu are nimic în comun cu normele statului de drept”? Ba da, ute că are!, dar nu cu normele statului de drept ci cu anomaliile funciare ale statului de drepţi! Pentru asta, este de-ajuns să ne gândim că, de 10 ani, Traian Băsescu şi şleahta lui au pus pe butuci însăşi construcţia instituţională modernă a unei Românii demne de istoria sa şi cu adevărat racordată la exigenţele democraţiei reale.  Punând în loc un simulacru de stat, ale cărei instituţii sunt căpuşate, încă, de  nişte incompetenţi ifosaţi şi găunoşi, ajunşi aici numai pentru că, la peste 24 de ani de la căderea regimului monopartit , schema PCR (pile-cunoştiinţe-relaţii) funcţionează ca unsă. Desigur, cu o altă culoare politico-ideologică şi numai pentru „noi şi-ai noştri”.Adică,  pentru cine trebuie!

Nu crezut niciodată şi cu atât mai puţin am să cred de-acum înainte,  că pe  Traian Băsescu îl dă cultura generală afară din casă. De aceea nici nu pot să am de la el pretenţia că ştie cine a zis vorbele astea: „Statul sunt eu!” Dar nici nu am să-i spun, îl las să meargă la bibliotecă şi să răsfoiască, acolo, un dicţionar sau două dicţionare, fără teama că, dând pagina, face curent şi răceşte…

Dar uite că şi aşa, adică şi fără bibliografie suplimentară, Traian Băsescu tot acolo a ajuns! Adică la un stat – titirez la cheremul lui şi a găştii sale de hămesiţi. Un stat ale cărei instituţii trebuie să devină simple manete sau curele de transmisie pentru mişmaşuri partizane. Şi ,în primul rând, pentru reprimarea celor pe care, T B şi-a lui ceată, îi consideră nu adversari politici sau emuli în planul ideilor şi iniţiativelor constructive în interesul comunităţilor şi cetăţenilor, ci pur si sumplu duşamani juraţi. Ai lor şi tuturor celor „cu Traian Băsescu în suflet”.

Cu darul lui înnăscut de a face haz de necaz, românul a şi scos butada: „am trecut de la statul de drept la statul de drepţi!” Bună zicere, numai că hazul de necaz nu ţin loc nici de dreptate şi nici de cinste!

După cum este de la sine înţeles,în toată această construcţie, pe cât de odioasă pe atât de aberantă, justiţia ocupă un loc esenţial, decisiv. Justiţia dar mai cu seamă procuratura, adică instituţia care procură satisfacţii sordide lui Traian Băsescu şi găştii sale, prin sistematica, diabiolica tenacitate cu care îi vânează pe cei ce cutează a nu se închina la chipul cioplit al Celui-Mai-Fără-Dumnezeu dintre noi. De aceea, numele lui Adrian  Năstase nu mai reprezintă doar numele unui eminent jurist şi profesor universitar, al unui politician de rară vocaţie constructivă şi al premierului care „a adus România în Europa şi Europa în România”, împlinind astfel visul marelui Nicolae Titulescu. Nu!, numele lui Adrian Năstase este acum sinonimul abuzulu fără limitei şi al samavolniciei, al urii bestiale împotriva a tot ceea ce, prin forţa raţiunii, poate opri tăvălugul demenţei dictatoriale! Toate acestea fiind comise printr-o justiţie alienată, deturnată în mod banditesc de la rosturile sale înalte şi prin sfruntatele sentinţe cerute şi aprobate , într—o abjectă cârdăşie, de către cei ce alcătuiesc şleahta de năimiţi care, purtând robe somptuoase, fac dovada că nu întâplător, tocmai aici, în România, s-a scris fabula despre toporul şi pădurea.

Era în logica diabolică a funestei înjghebări ca această fetidă şandrama  politicianistă să încerce şi chiar să reuşească să să pună botniţă presei. Şi, văzând că nu se poate doar cu vorba, au ales calea autorităţii şi a pedepsei ca unic argument. Vorba aia: o fi ea, presa, câinele de pază al democraţiei dar, când vine vorba despre justiţia lui Traian Băsescu, atunci să facă bine câinele ăsta să latre la lună!…

Scriu cu năduf şi,deodată, mintea mea îşi zice în gândul ei:„Mult a fost, puţin a mai rămas!  Traian Băsescu mai are patruzeci şi ceva de săptămâni de stat în hrubele din Dealul Cotrocenilor. După care, adio imunitate!”

Ei aşa mai da! Iar, dacă tot ami zis „adio imunitate, pentru Traian Băsescu” ştiţi ce i-aş ura, eu, să i se întâmple latunci când imunitatea i se va duce pe apa sâmbetei? Nimic rău, vă jur! Numai atât, să fie judecat de o justiţie corectă, profesionistă, total elberată de presiunea factorului politic. Adică o justiţie aflată exact la antipodul pseudojustiţiei pe care a instaurat-o şi o teleghidează!

Pe vremuri, adică până-n *89, circula o anecdotă: „- Dai în mine? Dai în partid!Dai în partid? Dai în secretarul său general! Dai, tu, în tovarăşul Nicolae Ceauşescu? Hai, mă, că dau o votcă mare!””

Venind la ale noastre, gluma asta s-ar putea traduce cam aşa: „- Dai în justiţia lui Traian Băsescu? Hai că  dau eu o votcă mare. Restul… o să-ţi dea sau, poate, să ne dea, noul Cod penal!”

Şerban CIONOFF

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More