De-a bușilea prin cer – în amintirea marelui Nichita –
Astăzi, sub astre, se năștea Nichita
Frumos și trecător ca o cometă
El n-a-nvățat să meargă pe pământ
Mersu-i a fost prin cer, ca de egretă
Apoi s-a-nfășurat tot în cuvinte
Și-a supt la țâța vorbei taine noi
A răsucit silaba-n substantive
Și verbelor le-a pus straniu altoi
Vesel s-a îmbătat întâia oară
Și-a mers așa de-a bușilea prin cer
Când mulți cădeua în șanțuri, el cădea
Ca îngerii, în nori și în mister
S-a însurat de patru ori, cu trei
Femei la rând și-a dus prin nuferi lotca
Dar ultima, a patra, l-a-necat
Numindu-se, nevasta asta, Vodka
Nichita, te-am aflat din întâmplare
Aveam iubite în același bloc
Și-apoi suit-am amândoi pe-o scenă
Ce bucuros am fost și ce noroc
La urmă, într-o zi prea ostenită
Aflat-am c-ai murit, ce tragedie
Ziarele scriau că ai fost dus
Să-ți facă doctorii autopsie
Au căutat ficatul – nu era,
Au căutat stomac, plămâni sau fiere
Ei bieții nu aflaseră că-n tine
Nu-i decât duh ce fabrică mistere
Adio, Dumnezeule frumos,
Al limbii eminesciene care
Prin tine s-a suit pe alte scări
Având alt rând de aripi din născare
Lucian Avramescu, 31 martie 2018, Sângeru