Degetele-și vorbesc în șoaptă

 

Degetele care se strigă în noapte
Ca două stele îndepărtate
Apoi, când se găsesc, vorbesc în șoaptă
Să nu tulbure ceilalți bolnavi

În marele sanatoriu
Cel mai greu e să afli
Piatra caldă a altei mâini

Distribuie prietenilor

Cine ești tu, întrebă în șoaptă mâna,
Și, ca niște coarne de melc umede
Au pornit pe asfaltul sălii de operație
Degetele,
Degetele care sperau să-și găsească
Perechile,
Fiindcă toate degetele
Chiar și ale copacilor își au perechi

Trist pe pământ, spuse degetul vorbitor al primei mâini,
E când nu te găsesc
Și el strânse degetul mut de plâns al mâinii pe care o căuta
Și care fusese tot timpul alături
Lucian Avramescu, 7 octombrie 2016, București