„DOMNIȘOARA ELA”. JURNAL 1981-1995

Mihaela Buzoi arhitect1966 2021

I. CAIETUL ROȘU
II. CAIETUL GRI

II.  CAIETUL GRI

„Toscana este floarea Italiei, iar Florența este floarea Toscanei”
August 1988
„Promisiunile sînt o cursă pentru cei proști!”
Baltazar Garcian/Gracian 23 mai1989
„ÎN APARENȚĂ, TOATĂ LUMEA E MULȚUMITĂ DE SINE; ÎN REALITATE, NIMENI!”
E.M. Cioran iunie 1989

„DORINȚA NEÎNPLINITĂ E SUFERINȚĂ; NU E PLĂCERE DECÎT ÎN TIMPUL ÎMPLINIRII; ȘI E DEZAMĂGIRE, ODATĂ ÎMPLINITĂ.”
E.M. Cioran

MARȚI, 9 AUGUST 1988
Cu toate că în „caietul roșu” mai erau cîteva pagini, am început acest caiet pentru că el va deveni „jurnalul de Italia”. Da, mîine plec la Roma, o bucurie imensă pentru acest an, care merita un caiet nou, nu? Prima parte a caietului va cuprinde deci „imagini italiene” scrise și comentate la fața locului. Nu voi reuși să scriu în fiecare seară, așa cum îmi propusesem, pentru că se pare că vom dormi, uneori în gări. Voi încerca totuși ca la 2-3 zile să scriu repede, repede, ce s-a mai întîmplat între timp.
Aș fi vrut să scriu și de emoțiile prin care am trecut pînă la a avea pașaportul și biletul-pe care de-abia azi, la ora 17, le-am avut în mînă! Dar acum, parcă nu mai am chef, sînt evident puțin nervoasă, neliniștită, așteptînd…..ITALIA!
Deci pe mîine, 10 august 1988!

MIERCURI, 10 AUGUST 1988
Gîndurile mi se îmbulzesc, aș vrea să scriu cît mai multe, deci să o luăm metodic:
Decolarea la 8,50 în loc de 8,20, escală la Tirana (fără impresii deosebite, poate doar lipsa de aer dintr-un aeroport mai mic decît o gară de-a noastră), și aterizare la Roma la 11.00 ( ora locală).
Încurcături cu transportul, în sfîrșit un autobuz pînă la gară, iar de acolo, bagajele cu o mașină, iar noi per-pedes vreo 3 km pînă la „Academia di Roma”. Un duș binefăcător, o felie de friptură, o plimbare în pas vioi (chiar foarte vioi) pînă la Piazza del Poppolo, o scurtă „ședință” cu atașatul cultural și apoi o nouă plimbare : Piazza del Poppolo, malul fluviului Tevere, Piazza Imperiali Augustus, Corso și retur. Impresii: o altă lume, de fapt aceeași dar cu altă concepție despre viață-privită dintr-un punct de vedere deosebit de al nostru. A! Nu ne-am primit încă bursa, așa că nu știu de ce bani beneficiem.
ACADEMIA DI ROMA
Academia este în Piazza Villa Giulia, avînd în spate un parc, iar în dreapta, puțin mai jos, Muzeul de artă modernă.
M-a încîntat tot ce am văzut azi, dar la modul la care te poate încînta un lucru cînd ești obosit fizic și mai ales psihic. N-aș putea spune că nu m-am obișnuit; să vedem ce va mai fi!

JOI, 11 AUGUST 1988
Ruta: Academie, Via Flaminia, malul fluviului TEVERE, Ministerul Afacerilor Externe. După vreo 2 ore jumătate am luat 599.500 lire (probabil 500 lire au fost oprite ca bacșiș), 5000 le-am înapoiat lui Opreanu pentru biletul de autobuz de la aeroport la gară, 1000 de lire mi-a înghițit un „Foto la minut” după care le-a refuzat pe următoarele 2000, dar nici poze pentru legitimație nu mi-a făcut.
Viața e puțin albastră, banii sînt foarte puțini, am mîncat ciocolată cu pîine!?!? Pentru a-mi păstra cît mai mult, restul, și ….e greu, ce mai.
Bon, asta a fost în legătură cu banii. Dar, ce-am văzut: statuia lui Mussolini, aflată la pe colina la poalele căreia este Stadionul Olimpic, biserica Grandmadre di Dio, cap de perspectivă-peste fluviu-pentru Via Flaminia și evident multe, multe clădiri publice și de locuit.
Impresii: se trăiește bine cu condiția (cel puțin pentru mine) de a nu fi un „strainero” și evident, cu condiția de a avea de lucru. Oamenii sînt îmbrăcați obișnuit, nimic frapant, totul cît mai lejer. Au însă un calm (chiar dacă vorbesc tare și repede) care nouă ne lipsește cu desăvîrșire. Da, cam asta e. Un singur regret: că nu am luat mai multă mîncare de acasă.
Traseu străzi 11 august:
Academie, Via Flaminia, Ponte Milvio, Via Capoprati (la stînga), Piazza Foro Italico (unde se află Ministerul Afacerilor Externe).

VINERI, 12 AUGUST 1988
Dimineța, traseu:
Academie, Viale delle Belle Arte, Via Ulisse Aldrovandi, Via delle Tre Madonne, Piazza Ungheria, tramvai (1000 lire) pînă la Porta Portese la Ministerio dei Beni Culturali –- Piazza S. Pietro, Capela Sixtină, Cola di Rienzo, Ponte Regina Margherita, Piazza del Poppolo, Academie.
După amiază, de la 18,00 la 24,00 traseu piața Spaniei, gară și retur, totul ca o plimbare, în 3, eu, Mirela, Răzvan. Am luat 2 filme Kodak (10.000 bucata), pastă de ras pentru tata (2500) și rimel Mascara pentru Lumi (5000). Dimineață îmi cumpărasem espadrile (4000), bilet tram (1000), poze (3000), deci 35500 într-o zi: ENORM! E cazul să mă potolesc! (Aoleu, plus 1750 – un pachet țigări)
În piața Spaniei, la întoarcere (pe la vreo 22,15) am asistat la un spectacol ad-hoc de muzică, pe treptele ce duc la Trinita dei Monti. Stăteam, ascultam, și nu-mi venea să cred că mi-e dat să particip la așa ceva. SUPERB!
Dimineața am fost la S. Pietro, cu piața imensă din față. Totul la o scară ce te copleșește, ce te face să te simți nu numai neînsemnat, un oarecare, ci foarte trecător. E ciudat să-ți dai seama că pe aceleași monumentale coloane s-au sprijinit oameni din secolele 17-18 și că, mult timp de aici, generații și generații, îl vor privi, la fel de frumos, la fel de impozant.
Și totuși, SÎNT LA ROMA!

SÎMBĂTĂ, 13 AUGUST 1988
Zi mai puțin bună. Am făcut insolație și după -amiaza a fost ratată. Dimineața am fost pe Corso, Columnă, Fontana di Trevi-extraordinară, cea mai mare și impresionantă din Roma, cu Neptun într-o caleașcă trasă de 2 tritoni și Abundența și Sănătatea în două nișe ( stînga, dreapta), am aruncat clasica monedă, cu spatele la ea-, apoi Piața Veneția și Vittoriano și statuia lui Vittorio Emanuel, Teatrul Marcello, și apoi Capitoliul lui Michelangelo. Am uitat: am fost și la Gesu, de-a dreptul impresionantă în interior!
Zi rea!
FONTANA DI TREVI
DUMINICĂ, 14 AUGUST 1988
Am făcut baie în mare! Am fost la Ostia, am făcut plajă, băi într-o mare curată, curată. Ne-am întors la fix pentru a-l vedea pe Papă venind să slujească la Santa Maria Maggiore. M-a deziluzionat garda sa, mafioți cu mutre de cuțitari, unul și unul. Altfel îmi închipuiam atmosfera în jurul unei personalități a bisericii! Oricum, a fost aplaudat, a salutat din mașina din care a coborît pentru a intra imediat, pe o ușă laterală în biserică. Nu găsesc pîine! Înnebunesc, azi și mîine, fiind sărbători, peste tot e închis. Nu știu ce dracu să mă fac! Problema pare minoră, dar de fapt nu e: nici nu am ce mînca astfel încît să nu folosesc pîinea.
Oricum, o zi frumoasă!

LUNI 15 AUGUST 1988
Deja am început să pierd noțiunea timpului, am fost chiar puțin supărată pe mine cînd am făcut un efort pentru a-mi da seama ce zi e azi! La italieni, sărbătorile sînt adevărate zi festive: l-am ascultat pe Papă la San Pietro (nu am putut intra pentru că aveam bluză cu bretele!) și împreună cu noi alți cîțiva mii de oameni (azi nu s-a lucrat nicăieri!)
Am pornit apoi spre Tur, ținta finală, trecînd prin parcul Gianicolo (pe Viale delle Mura), am văzut statuia lui Garibaldi și panorama orașului, am mers apoi la San Pietro în Montorio și la S. Maria în Trastevere, pe malul rîului Tibru, și o mică escală la San Paolo Fuori le Mura (”în afara zidurilor”). A doua biserică, ca mărime, din Roma, după S. Pietro, a fost construită în sec. 4 e.n., refăcută după același plan în 1823. Este într-adevăr deosebită, cu casetoane pe plafoane, navă centrală și cîte 2 nave laterale stînga-dreapta, cu medalioanele tuturor papilor (mai erau 6 medalioane goale pentru urmașii lor la „tron”. Apoi! Nu se știe ce se va întîmpla). A! Am uitat, am văzut și Tempietto a lui Bramante, cu locul în care a fost răstignit Sf. Paul.

Mihaela Buzoi – arhitect (1966-2021)
(va urma)

Parteneri