Așa a sunat un mesaj primit de la fica mea Alina! Găndurile și timpul s-au oprit! Într-un tărziu i-am răspuns „Tac!” Atât am putut să fac…
Îngrozitoarea veste m-a țintuit într-o tăcere lăuntrică, labirintică, apăsătoare… Parcă toate tăcerile lumii s-au strâns laolaltă să colinde despre viață și bucuria de a fi, pentru a da dimensiunea reală aceastei drame!

Imagini fel de fel din cunoașterea noastră, se derulează și acum în mine ca și cum tristețea trebuie motivată… O mare de întrebări se zvârcolesc inerte în jurul meu… Cum a fost posibil? De ce? Ce rău a făcut? Cum să nu se mai poată bucura de tot ce frumos există în jurul nostru? De ce oamenii nu sunt răsplătiți după sufletul lor bun? Cine ia dreptul la viață? Din ce motive?
Durerea se amplifică când întrebările rămân fără răspuns, când nu există vinovați și mai ales vinovății…

Imagini fel de fel se derulează și acum în mintea și puterea mea de discernere ca și cum a venit MOMENTUL în care trebuie să văd și să recunosc adevăruri ascunse despre acest om!
Imagini ce măresc starea de nedreptate, ipostaze reale ce impun adevărul despre realitățile, gesturile și gândurile ce i-au caracterizat viața! Totdeauana în regretul unei despărțiri descoperim taine și lucruri nedestăinuite…
Parcă sunt într-o imensă sală alături de toți cei care l-am cunoscut și-i privim în tăcerea din noi zâmbetul, aliura, felul de-a fi!

A fost un om bun, cu zâmbetul la îndemână, pregătit să-l dăruiască în orice moment oricui, oriunde! Modestia îi era virtute, excelent profesionist de carieră, iubea și respecta plante, oameni, copaci… Inteligență confirmată de numeroase titluri și diplome, intuitiv, receptiv (mai ales la frumos, valoare, bun simț), spontan în remarci, dispunea de o logică ce-l ajuta cu răspunsuri pertinete la aproape toate întrebările… Demn, intransigent cu nonvalorile, minciuna, nedreptatea… Personalitate distinctă generată de felul de a fi, maniere, profesionalism, respect!

Își respira cu toată puterea dragostei soția, mama, cei doi copii! La evenimente și întâlniri protocolare forma împreună cu sotia o pereche ce atrăgea totdeauna atenția prin perfecțiunea asemănării, demnitate, reciprocul respect ce le aureola conduita de cuplu! Îmi amintesc consecvența de fier cu care își onorau pauza de prânz de la serviciu și mergeau acasă împreună să servească masa! Acasă! Împreună!

Ion Marin, Nelu, domnul Doctor, cum fiecare îi spunea, a plecat ireversibil dintre noi! O pierdere imensă pentru noi toți dar mai ales pentru familie… Cu tot regretul ce sincer ne încearcă, intuiesc că noi ne vom vedea în continuare de viață în rutina obișnuită, dar familia va rămâne cu un imens gol… Nu le pot spune să fie tari și că timpul va rezola! Nu va fi așa! Vor fi peste tot urmele lui, vocea lui, mângâierile lui… Vor fi regrete, suferință, dor… Ceea ce pot să le spun este că de ACOLO unde acum este îi va veghea cu multă dragoste și vor simți asta! Să dăm crezare hotărârilor Cerului și să sperăm, să gândim și să dorim răsplata ce sufletul lui bun o merită!

Mă înclin cu respect, admirație și pioșenie în fața adevărului despre acest OM deosebit!
Dumnezeu să-l ierte și să se îngrijească de trebuințele lui!