Emilia Diaconescu: AMINTIRI (VESELE,TRISTE) DIN VIATA MEA DE PROFESOR LA BRANESTI

 

In vara lui 1974, prospătă absolventă a Facultătii de Istorie, primeam (ca sefa de promotie), la alegerea mea, postul de profesoara la Liceul Real-Umanist Branesti (Ilfov).
La câteva zile dupa repartitie, am mers in recunoastere, cu sora mea care lucra si locuia in Bucuresti. Era o zi de vineri. Am ajuns la liceu. Mi-a placut. Se afla (si se află) intr-un frumos parculet natural, cu tei si stejari care mi-au lasat o impresie minunata.
Am intrat in scoala si am ajuns la Director. Am sa-i spun numele pentru ca, de multa vreme nu mai este in viata.Se numea D.Ciovlica (profesor de limba romana) si, impreuna cu sotia (profesoara de biologie) erau ,,profesori emeriti,, si conduceau liceul ca pe o firma de familie!
Dupa ce i-am aratat repartitia,dl.Ciovlica mi-a spus ca ei nu au nevoie de profesor de istorie, ca s-a facut o confuzie, s.a.m.d. Va dati seama ce am simtit eu atunci! Puteam sa aleg oricare dintre sutele de posturi puse la repartitie (era repartitie centralizata, printr-o instalatie radio), dar am preferat Branestiul fiind aproape de Bucuresti,si relativ aproape de satul meu. Acum totul disparea!
Pana luni dimineata, cand am mers la Inspectorat,am stat ca pe ace. Acolo am gasit un inspector care cunostea zona mea si pe unii dintre profesorii mei de la scoala generala, care mi-a spus sa stau linistita, ca nu este nicio problema si la 1 septembrie sa ma prezint la post.
Ulterior am aflat ca ,,familia domnitoare,,avea pe cineva care viza acel post, dar am batut-o (era o tanara) la medie.
Dar, la inceputul carierei mele didactice , au inceput si numeroasele sicane din partea ,,familiei,, si a secretarului PCR. Eram foarte des asistata la ore, chipurile pentru indrumare dar mai mult pentru intimidare.
Norocul meu a fost sora mea, cu care locuiam in chirie la Bucuresti si care m-a sustinut si incurajat foarte mult. De asemenea, am avut parte si de colegi exceptionali: Gina G.(profesoara de Fizica), Alina T.(prof.de LimbaFranceza), Victor M.(EducațieFizica). Acestia ii stiau metehnele directorului, care se purta dur cu aproape toata lumea. Instalase in cancelarie un difuzor prin care transmitea ordine din cabinetul sau de la parter si,poate,nu stiu, avea si sistem de ascultare atasat.
Eram obligati sa stam tot programul la scoala, chiar daca, in ziua respectiva, aveam 3-4 ore. Din cabinetul lui de la parter, cu usa mereu deschisa, ne pandea daca plecam mai devreme de ora 13 si urla:,,Inapoi, tovarasa,,!
Scoala avea scara profesorilor si scara elevilor.In prima zi de serviciu,cand urcam spre cancelarie, secretarul de partid, profosor de Geografie, era sa-mi dea cu catalogul in cap, confundandu-ma cu o eleva! (eram mica de statura si cam la vreo 45 kg,deci….).
Am incercat sa obtin ,,prima de instalare,, (se dadea atunci), dar s-au gasit motive de refuz.
In comuna se construia blocul pentru tinerii specialist (am facut cerere, impreuna cu alte colege tinere), dar apartamente au primit ,,batranii specialisti,,!
O perioada de trei ani am trait in acest stres continuu. Intre timp, m-am inscris la Examenul de Definitivat. Am fost asistata,inspectata la trei ore, dupa regulament, chiar de inspectorul de specialitate de la Judet, dl.Dragomirescu.Inspectia a fost pe neanuntate, nu ca acum, iar omul s-a comportat admirabil. I-a placut prestatia mea (in toamna, la Consfatuiri, m-a laudat in materialul prezentat). Culmea, directorul a avut si el numai cuvinte frumoase la adresa mea! Definitivatul l-am dat la Universitatea din Bucuresti (eu terminasem UBB Cluj, Facultatea de Istorie Sibiu) si am obtinut media 10! Din toamna lui 1977,cand am prezentat adeverinta de Definitivat ,,familiei domnitoare,, au incetat sicanele, nu mi s-a mai reprosat ca n-am facut colectivizarea ca ei (eram, totusi, in 1977!), ca am prins post bun, langa Bucuresti, si alte asemenea aberatii!
In total ,am stat cinci ani la Branesti si am avut parte de elevi destul de buni, desi in comuna erau trei licee!
Experienta de la Branesti m-a facut sa nu mai fiu impresionata de comportamentul sever dar corect al directorilor de la Liceul din Roman, unde am ajuns (prin concurs! )in 1979 si de unde m-am pensionat. Nimeni nu l-a egalat la sicane pe Ciovlica!