Eugen Blaga: Apocalipsa din noi

Ne mai despart doar cîteva ore de sfîrșitul de an.
Un an cum puțini au fost. Un an în care am avut de toate. Revolte de stradă, alegeri locale, schimbări de guverne, referendum, alegeri parlamentare, contestări, expuneri publice naționale și europene, implicarea oficialilor europeni în scandalurile, abuzurile, tentativele dictatoriale ale unor politicieni naționali. De toate.

S-a adăugat înțelegerea/pactul de la Cotroceni, de la sfîrșit de an, pact de neînțeles pentru cei care, în iarna trecută, au ocupat Piața Universității sau pentru cei care, în studiourile de televiziune, au dus, seară de seară, o luptă pe viață și pe moarte împotriva ocupantului fotoliului de la Cotroceni.

Am mai avut scăderi ale economiei, ale puterii de cumpărare, ale valorii monedei naționale, ale salariului și pensiei reale, dar am avut și creșteri ale sărăciei, ale abandonului școlar, ale cheltuielilor publice și individuale pentru sănătate, așa cum am avut și hemoragii succesive și multiple de fonduri spre conturile din paradisurile fiscale ale răsfățaților politicii dîmbovițene.

Distribuie prietenilor

Am mai avut încercări disperate de a desființa, înființa sau cosmetiza comisii academice, de a aduce în prim-planul vizibilității publice naționale figuri noi, de fapt doar emisari/împuterniciți/oameni de casă/țuțeri ai marilor și puternicilor dintotdeauna, ai celor care, de 23 de ani, au supus această țară.

Alegerile parlamentare, deși s-a dorit a fi, ca semnificație, unice ca opțiune politică, nu au făcut decît să fie o prelungire a referendumului, sau, altfel spus, turul doi al referendumului. Acest lucru, se pare, nu este înțeles și nici acceptat. Sau, cel puțin, se evită discuția pe această temă. A crede că, cutare solist de muzică, indiferent de gen, sau cutare om de afaceri cu studii incomplete, sau cutare indivizi cu dosare de cercetare penală deschise, alții aflați chiar în faza instanțelor, au pătruns în Parlament pentru că electoratul i-a cunoscut, i-a apreciat și a crezut în competențele lor, ar fi o imensă și impardonabilă greșeală, așa cum am crede că unii, figuri despre care nu am fi crezut vreodată că au asemenea veleități, au acces la legislativul național din neatenție sau nepăsare.
Așa încît Parlamentul s-a populat cu oameni fără valoare, oameni fără profesii sau ocupații stabile, indivizi eșuați în domeniile lor, cîntăreți mediocri pe care nimeni nu-i ascultă, oameni cu bani, dar fără știință de carte, alții urmăriți penal, unii chiar condamnați, mulți corupți sau corupători, alții proveniți din mediul politic dîmbovițean în care, cu mare greutate, poți distinge cine pe cine reprezintă, cine stă în spatele cutărui sau cutărui demnitar.
S-a uitat pînă și etimologia termenului de demnitar. Nici vorbă de demnitate. Evident, academicianul Dinu Giurăscu și, alături de el, mulți alții sînt personalități care credibilizează, însă, instituția. Doar că sînt mult prea puțini.

Deci puterea autentică, cea care cu adevărat a cîștigat alegerile, trebuie să-și ascută atenția. La ceea ce spune poporul, la ceea ce, nu peste multă vreme, va amenda chiar mass-media aliată. Și va mai trebui să aleagă, să selecteze, să aducă în prim plan doar competențe, doar valori, nicidecum eșuați, rude, apropiați sau cumpărători de voturi. Pentru că, de astădată, electoratul, care a oferit totul, va cenzura.

Ultimele zile din acest agitat an au fost ocupate de o grabă neașteptată și necuvenită, de o agitație mai specială, justificată poate doar de încercarea celor din țară sau de aiurea de a ne face să credem că se apropie venirea justiției divine, a apocalipsei.
În fapt, ca și altă dată, mult clamata apocalipsă nu a fost decît o foarte bună strategie mondială de marketing, într-o perioadă profundă de criză. Obiectivul principal s-a realizat. Cheltuielile/consumurile mondiale din perioada anterioară zilei de 21 au depășit tot ce se putea crede.

La noi, în noul și marele Parlament, s-au comprimat termene, s-a forțat înființarea de comisii parlamentare cu componențe și aici incerte, populate de indivizi/parlamentari fără pregătire, fără practică sau experiență în domeniu.

S-au realizat audieri-maraton ale candidaților la fotoliile guvernamentale, fotolii nejustificat de multe, nu atît față de guvernele anterioare, cît față de o structură instituțională optimă, rațională și puternic funcțională.

Avem ministere cu denumiri ciudate și cu mult mai ciudate atribuții, competențe, responsabilități, cu suprapuneri, paralelisme, ba chiar cu atribuții identice, separate doar de sursele și mecanismele de finanțare.

Au venit apoi zilele de dinaintea marii sărbători, Crăciunul.
Cu disperarea egalată, poate, prin alte părți, doar de teama apocalipsei, conaționalii noștri s-au aruncat cu ultimele rezerve de bani în supermarketuri.
A început febra, goana, disperarea, paranoia după cumpărături. S-a cumpărat orice. Cu lăcomie, cu teama ca nu cumva cel de alături să aibă mai multe produse în cărucioare.
A propos, au apărut cărucioarele din a treia generație. Mai mari, mai adînci, mai greu de manevrat printre rafturile din ce în ce mai înghesuite din magazine, dar mult mai potrivite noii mentalități de dinaintea apocalipsei.

Poporul, cu resurse și rezerve inexplicabile și de neînțeles, s-a bulucit apoi în petreceri. Cluburile de fițe din centrul istoric, din tot Bucureștiul, din marile orașe din țară, au devenit neîncăpătoare. Nu mai poți pătrunde fără rezervări.

Petrecerile de Crăciun nu mai au nimic care să țină de tradiție, de credință, de semnificația evenimentului, a sărbătorii. La fel se petrece de Paște, de Sfîntul Ion, de Sfîntul Dumitru, ca și de Crăciun.
Moș Crăciun, de fapt o reclamă de mare succes din anii 30 a unui concern de băuturi răcoritoare, a devenit crăciuniță sau animatoare în mai toate cluburile de fițe. La televiziuni, pe stradă, în locuri publice, crăciuni și crăciunițe ne agresează cu oferte, ne propun distracții, ne oferă pînă și evenimente exclusiviste, doar pentru adulți. Toate cu bani.

Morala și-a pierdut valențele, oamenii au devenit răi unii cu alții, au devenit mincinoși, fățarnici, egoiști, vor totul pentru ei, nimic să nu scape aproapelui. Au devenit orbiți de bani, de dorința de a accede în politică, în carieră, în viața socială, indiferent de existența sau lipsa competențelor minimale.

Familia și-a diluat funcțiile. Copiii au devenit, de la vîrste mult prea fragede, independenți, nu-și mai ascultă părinții. Nu mai sînt duși cu regularitate la biserică, nu mai învață cuvintele sfinte și nu acceptă religia.

Ritualurile religioase și-au pierdut pentru ei semnificația. Asociază ritualurile religioase cu prilejurile de distracție, indiferent de conținutul lor.
Și, peste toate acestea, domină sexul, violența, nepăsarea, așa cum de alfel sînt inventariate și de americanul Terry James în deja celebra sa carte „Last Days Diary”, identificînd semnele apocalipsei prezise, de altfel, de mii de ani.

Faza aceasta este considerată de american ca fiind prima fază a apocalipsei, a sfîrșitului lumii, contrazicînd, aparent însă, cărțile sfinte, respectiv Evanghelia după Matei, în care, în versetul 24:36, Iisus le spune prorocilor: „ …iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Văzînd și înțelegînd toate cele ce se petrec în jurul nostru, mă întrebam, ca într-o revelație, oare nu a venit apocalipsa?
Oare nu acestea înseamnă apocalipsa?
Oare apocalipsa nu este în noi?
Pentru că, iată, răul din noi și din jurul nostru este la fel sau mai mare decît apocalipsa imaginată de mayași, de interpreții calendarelor, care ne amenințau că lumea se va sfîrși la 21 decembrie 2012.
Și am mai înțeles ceva. Anume că apocalipsa nu ne este trimisă nici de divinitate, nici de contrariul ei, ci de către noi. Apocalipsa am creat-o noi și este în noi. „Noi, oamenii, sîntem cei care, ignorînd cele bune și corecte, ne construim mîndri drumul spre pierire”, crede, ca și noi, James.
Soluția pentru american este reîntoarcerea spre religie, spre cele sfinte. Numai astfel, spune el, vom scăpa de sfîrșitul lumii. Oamenii trebuie să devină buni unii cu ceilalți, să își dea seama că sînt conduși de bani și de competiție, deoarece în fața lui Dumnezeu toți sîntem egali.
Toți va trebui să iubim și să credem. În primul rînd în Dumnezeu. Apoi trebuie să iubim și să credem în valori, în cinste, în muncă, în familie, în educație, în frumusețe, în dragoste, în cei de lîngă noi, dar și în cei care ne conduc.
Să avem credința că numai în noi stă puterea de a nu se produce apocalipsă în sufletele noastre, și așa hăituite de rele, de minciună, de hoție, de șantaj și de toate relele pe care le-am deprins în anii de dinainte, dar mai ales în cei din urmă.
Stă în puterea noastră. A tinerilor, a celor mai puțin tineri, a celor de vîrsta a treia, a tuturor celor care mai au încă demnitate și nu se lasă cumpărați sau vînduți de emisarii răului, de lacomii, de perfizii care
ne populează de dimineața pînă seara viața, liniștea, mass-media.
Trebuie să avem încredere că 2013, an greu, poate cel mai greu din ultimii, ne va aduce speranța.
Speranța că vom reuși să alungăm apocalipsa din sufletele și viața noastră.
Doamne ajută!

La mulți ani!