A venit mult așteptata vară. Și, odată cu ea, canicula.
Au revenit în actualitate cuvinte pe care, pînă acum, le foloseam doar două-trei luni pe an: arșiță, zăduf, arhaicul zăpuc, caniculă și… zăpușeală.
De mai multă vreme, însă, substantivului zăpușeală i s-a alăturat un verb: „a zăpuși”, mai puțin folosit, însă, în vorbirea curentă, dar pe care dicționarele îl consemnează. Și imediat, cu verbul la îndemînă, au și apărut avertizările: în următoarele zile vom fi zăpușiți sau, pentru a nu fi zăpușiți, trebuie să beți multă apă, sau bătrînii zăpușiți sînt în pericol de a face accidente cerebrale, vasculare, cardiace, etc. Așa titrează, de dimineața pînă seara, mass-media. Fetițe dornice de imagine pe sticlă, transformate din nimic și peste noapte în meteoroloage, ne reamintesc din oră în oră că este posibil ca, odată cu codul portocaliu, să fim zăpușiți. Apropo de coduri. Pînă să introducem sistemul de avertizare prin culori, parcă ne era mai bine. De cînd starea vremii se exprimă numai în culori, am devenit panicați. Una-două vine avertizarea de cod galben. De aici e numai un pas pînă poate apărea codul portocaliu. Și uite așa se intaurează panica. Avem noroc însă că doar rareori a dat peste noi codul roșu. Dar și cînd o să vină…
Cum spuneam, meteoroloage de coloratură, blonde, că așa se poartă, cu perspective sau cu dorință de perpective, mai mult goale decît pline de știință de carte, cu degetele încleștate pe telecomanda cu care se mișcă pe mapamondul vremii ca pe canalele de manele, ne trimit coduri. Ne spun, întotdeauna, cu un zîmbet care vrea să cucerească pe oricine, de preferință numai pe cei cu situație bună (financiar), că va veni peste noi codul. Nu contează ce vine: zăpușeala, zăduful, zăpucul sau năduful, important este că vine. Ba, uneori, ne este frică ca nu cumva, din grabă, să ne trezim în miezul verii, Doamne ferește, cu vreun cod portocaliu de zăpadă sau viscol.
Cu ani în urmă, fetița noastră avea o boală pe cei de la meteorologie. Era vremea în care doar frumoasele, atunci, aceleași și acum, meteoroloage de la actualul ANM, prezentau starea vremii, sau timpul probabil. Cînd fetița noastră auzea că mîine va ploua și va fi frig și, deci, nu va putea să se joace afară, copilul se enerva și ne întreba cu năduf (nu cu zăpuc): de ce dau nepțipțiții îștia ploaie? Degeaba încercam noi să-i explicăm că nu ei, nepțipțiții, dau ploaia, că nu ei aduc frigul. Degeaba. Fetița avea ce avea cu nepțipțiții.
Acum vremurile s-au schimbat. Nu mai vorbim despre starea vemii. Nici despre timpul probabil pentru zilele următoare, așa cum nu mai ascultăm nici tradiționala înștiințare despre cotele apelor Dunării. Acum, în schimb, aflăm de la fetițe și de la celebrul Busu, actor, ce-și merita o soartă mai bună, pripășit de ani buni prin curtea Protv, că ne vom zăpuși. Că ne va lua valul căldurilor și va da cu noi de pămînt. Mai sîntem avertizați să nu ieșim din casă. Dacă sîntem bolnavi de inimă, rinichi, ficat, pancreas, de ochi, de orice, e mai bine să evităm să umblăm. Să ne închidem în casă, să ne acoperim la ochi, sau să stăm pe întuneric și să bem apă. Cît mai multă. Ce să mai mergi la treabă? Oricum avem prea puține zile libere față de nemți sau americani. Stăm acasă ascunși. Ieșim doar seara. În centrul istoric. Cine știe, poate avem norocul să mai asistăm la o prăbușire de casă reabilitată de primărie și atunci spectacolul va fi total. Oricum, zăpușiți fiind, avem o scuză dacă dă peste noi potera cînd stăm cu iarba în nas. Și uite așa, aflăm că nu este o mare nenorocire dacă vine zăpușeala.
Vremurile trecute, ca și cele de astăzi, mi-au prilejuit cunoașterea a nenumărați zăpușiți. Nu contează că este vară sau iarnă, nu contează cărui mediu îi aparțin. Sînt peste tot și în orice anotimp. Pot să fie parlamentari, sau guvernanți, oameni ai legii, polițiști adică (de parcă numai ei au în buzunar legi), primari, oameni de/cu afaceri mari sau mai mici, fotbaliști sau iubitele lor, magistrați cu salarii și pensii speciale, oameni de presă/afaceri, patroni de trusturi, moguli, șoguni, nu, că la noi nu sînt, varani, pești, de toate felurile, ba chiar și mulți din pretinsa înaltă societate, în realitate înaltă doar prin numărul etajelor vilei sau înălțimea tocurilor pupilei, ale iubitei, ale celor care, din relație în relație, ajung, vai, doar unele, pînă la victoria finală, adică mariajul cu un viril și încă omnipotent (financiar) de vîrsta a treia, pe care-l zăpușește apoi cum vrea ea sau mușchii ei.
A venit deci zăpușeala și, o dată cu ea, pericolul de a fi zăpușiți. Va veni toamna, apoi iarna și mi-e frică rău că vom rămîne tot zăpușiți, dar nu de zăpușeală, ci de altele. De factura la gaze, de cea de la enel, de prețurile de supermarket, de biletele de metrou, de noile taxe, impozite, accize, tva-uri, contribuții, rovignete, taxe de drum, de parcare, de aer, făcute acum și coapte acum, în miez de vară.
Și, iată, avem din ce în ce mai puține șanse să scăpăm de a fi zăpușiți.