Interesante sunt mărturiile doamnei avocat Paula Iacob, elevă a acestei prestigioase școli:

„Erau multe licee râvnite în București, dar nimic nu se compara cu școlile catolice, mai ales cu Școala de la Pitar Moș („Sfânta Maria”). Aici învățaseră prințesele Reginei Maria și toți copiii elitei bucureștene. Aici se pregăteau – după modelul colegiilor private engleze – viitoarele doamne din înalta societate, îmbinând studiul limbilor străine cu rafinate cunoștințe de arta, sport și purtare aleasa. Când apărea o eleva de la Pitar Moș, îmbrăcată în obișnuita pelerină și pălărie bleumarin, lumea întorcea gelos-admirativ capul pe stradă. Suntem departe de modelul școlilor protipendadei activiste din Floreasca și Primăverii, cu raliuri automobilistice printre pietoni și chefuri întinse până dimineața.

Pare greu de crezut, dar, înainte de război, cei mai avuți oameni ai României plăteau taxe enorme pentru ca fiii lor să aibă cea mai severă educație posibilă – educația călugărilor catolici.

Specificul liceului era de limbi străine”. In mod obligatoriu, elevii trebuiau să vorbească, chiar și în recreații, într-o limbă străină. O săptămână germana, o săptămână franceza. Joi seara, erau ore de politețe: cum să te adresezi pe stradă, cum să întreții o conversație și cum să te îmbraci la o recepție sau la alt moment festiv. Vineri erau ore de dexteritate. În funcție de preferințe, se făceau ore de pian sau desen – obligatoriu ore de lucru – și mai ales de gastronomie. Lunar, aveau loc orele de cenzură, în care se aprecia activitatea de la clasă și se dădeau calificative. Îmi amintesc că adeseori în carnetul meu scria: „Învață bine. Să vorbească mai puțin”. Notele nu contau. Sistemul bine-cunoscut de notare din celelalte școli era înlocuit aici cu medalii – una albastră pentru purtare, alta roșie pentru învățătură.

Recunoscută ca atare sau nu, la Pitar Moș exista o conștiință elitistă puternică. Profesorii-călugări erau titrați la cele mai renumite facultăți din lume, maica superioară avea doctoratul în chimie , iar după liceu elevele urmau, fără excepție, studii universitare strălucite. Temeinicia cunoștințelor predate era dublată de rigoarea educației morale și, nu in ultimul rând, de un adevărat cult al prieteniei. Pare puțin desuet și ieșit din logica indiferentă și calculată a vremii, dar la Pitar Moș prieteniile se făceau pe viață”.

Ultima directoare a acestei școli a fost foarte tânăra Mater Consolata Bachmeyer,
călugăriță la Institutul Sfânta Maria, doctor în chimie și fizică, studentă a profesorilor Hulubei și Macovschi, profesoară de chimie la această școală. La închiderea școlii în 1948, Petru Groza , prim-ministrul comunist, i-a oferit un post de profesor la Universitate, cabinet și laborator pentru cercetare, cu condiția de a renunța la viața consacrată și de a rămâne în țară. A preferat să plece împreună cu alte 200 de călugărițe profesoare spre Italia, și de acolo spre lumea largă, pentru a rămâne fidele vocației religioase și pentru a întemeia școli noi în care aveau să învețe alte generații de eleve.
Istoria și geografia erau predate de adevărate enciclopedii umane. La bacalaureatul pe care l-au susținut ultimele eleve, în 1948, președintele comisiei pentru limba și literatura română a fost academicianul Alexandru Graur.

Printre profesorii acestei școli a fost și Eliza Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa și din lume.

Orele de muzică – pian, canto – și arte plastice erau predate în clase speciale, cu dotări adecvate, iar spectacolele de teatru aveau loc în sala de festivități și de sport, actualmente sala de sport a Facultății de Litere din Universitatea București.
Aici și-au descoperit pasiunea pentru teatru Simona Bondoc și Sanda Toma, ce aveau să devină actrițe de geniu, regine ale teatrului românesc.

Printre elevele și absolventele acestei prestigioase școli aufost fiicele Principesei Ileana – fiica regelui Ferdinand și a Reginei Maria, devenită ulterior Maica Alexandra și Academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga, exeget al operei lui Mihai Eminescu, devenită ulterior Maica Benedicta, care a studiat aici numai clasele primare.

Liturghiile duminicale, celebrate în capela Școlii Pitar Moș, se bucurau pe vremuri de participarea familiei regale a României, în semn de prețuire a acestei școli pentru societatea românească.

Spiritul toleranței era înrădăcinat în educația fetelor și acesta avea să-și găsească expresia în tot ce a însemnat viața mai târziu. Acțiunile caritabile desfășurate la
Școala Pitar Moș, de la hrănirea nevoiașilor până la înființarea și administrarea unui orfelinat, unde unele fete erau sprijinite să urmeze cursurile primare și chiar liceale, au inspirat elevele ca, mai târziu, să aibă aceeași sensibilitate față de cei aflați în
nevoi, indiferent de religie sau statut social. Moștenirea culturală și spirituală a școlii a fost, astfel, purtată și promovată oriunde în lume, acolo unde „fetele de la Pitar Moș” și-au făcut simțită prezența.

„Fetele de la Pitar Moș” s-au prezentat întotdeauna la înălțime nu doar la examenele
finale, ci și în profesiile pe care le-au practicat mai târziu, în societatea în care au trăit și s-au implicat, iar în familii au fost soții, mame și educatoare model.

(va urma)

SURSE : formula-as.ro/arhive 2012, cartea „O școală la răscrucea istoriei – Pitar Moș”