Buni zori de Joi, Maestre! De la o vreme ajun mereu târziu în a vă saluta. Dacă nu îmi scriu cuvintele imediat ce le gândesc dispar precum gaurii când ii izgonesti din viile încărcate ale toamnei. Mă bucur de vizită, mă bucur de bucuria omului care o merită. Sunteți un om nobil. Nu știu dacă născut, nu știu dacă devenit în timp. Știu că sunteți. Sunteți nobil prin fapte. Nu este nimic nerealizabil pentru cei hotărâți. Când ai un vis sunt necesare trei lucruri bine gandite:a începe, a continua( chiar dacă obstacolele sunt multe,), și a reuși.

La Sangeru în frumoasa Prahova în acea curticică plină de umbra și dulceața merilor Florina, printre pietrele tăcute și Bisericuța primitoare cu turla ei spre soare, acolo e munca de viață a unui om, în echipă cu familia. Asta sintetizăm noi toți. În special mult mai bine cei ce ajung și vad cu ochii lor. Poate că unii se nasc nobili, dar nu au noblețe de a lăsa ceva după ei. Nu au vise, nu ambiție, nu putere.

Am visul să mă odihnesc pe o piatră în curtea de la Muzeul Pietrei , să privesc cerul, să mă închin la icoana Sfintei Fecioare. Să vă cuprind mâinile cu mâinile mele și din ochi ajutată de grai să vă mulțumesc, că v-am cunoscut. Zi frumoasă de Joi. Visele nu mor niciodată! Oamenii minunați ii păstrăm în inima noastră! Toate cele bune, oameni dragi pe oriunde sunteți răsfirați în lume!