de ce gândul îmi zboară la tine acum?
au trecut vieți,
s-au scurs veșnicii
iezi pe pajiști necunoscute eram,
viteji în necunoscuta dragostei
pășteam iarba crudă a cerului

azi, nimic nu mai compune
tabloul de ieri
peste fotografii s-a lăsat toamna,
galbenul ei ne-a îmbătrânit chipul

strălucirea ochilor a apus
de atâta lumină

ochii tăi verzi au orbit,
ochii mei, de culoarea inimii tale
și-au pierdut văzul

paznicii neastâmpărului au obosit,
mersul nu–și mai recunoaște pașii,
palmele au uitat să mângâie,
buzele,
rostirea dragostei n-o mai cunosc

amintirea ta, doar
locatară în bobocii trandafirilor
care în primăvara asta înfloresc
pentru întâia și ultima oară,
e vie