privește-mă, mi-a zis
primește zâmbetul acesta
lumina lui n-o întâlnești oricum
iată, copacii reverențe îți fac
șoseaua pentru tine e
asfaltul ei acum s-a inventat
privește, mâine, secunda ar putea dispărea
bucură-te de salutul pădurii,
de rochia de mireasă târzie
în care s-a îmbrăcat
ruginiul, verdele, verdele acesta matur,
copt peste vară
nu-i ușor de purtat
așa grăia toamna, gătită de sărbătoare
ea, cândva adversară a mea,
astăzi, prietenia-mi oferea

femininele rar se iubesc între ele
așa, ca noi

chiar dacă rivale am fost
pe ea doar o privea,
pe mine de-a dreptul mă iubea

astăzi însă
prietenie ne-am declarat
n-o știu a scrie ca alții,
n-o pot cânta
dar ochii mei
cu un fel de recunoștință
au căutat-o,
au admirat-o,
iar ea la rându-i
binecuvântare a dat
căci nimic din ce primim nu ni se cuvine
nici toamnă, nici soare,
nici foșnet, nici umbră
totul e dar,
e Dumnezeu,
e natură