cine-a zis că asfințitul doare?
cine de înmormântarea zilei
se pregătește
la ceasul lui,
amarnic se înșeală
asfințitul e blând
ca o naștere în apă,
ca dragostea noastră
oglindită
în lacul acesta
știi?
am trecut
pe lângă noi
sărutul nostru
era tot acolo
purta aceleași haine
îmbrăca același parfum
era liber
trecătorii îl ocoleau
fără să-l strivească,
fără să-l audă
el,
sărutul,
se îmbăia
în văzul tuturor,
în lumina de portocal
a soarelui
la asfințit
câte cineva doar
se oprea din drumu-i
să vadă
cum un sărut
poate supraviețui
călcat în priviri
de atâtea anotimpuri
care au trecut
peste el
