• Home
  • De la prieteni
  • Giorgiana Radu-Avramescu: Ciprian Apetrei, puntea între „Aici și Acolo”, cu „Povești călătoare” ale românilor din lumea largă

Giorgiana Radu-Avramescu: Ciprian Apetrei, puntea între „Aici și Acolo”, cu „Povești călătoare” ale românilor din lumea largă

ciprian a

Ciprian Apetrei, profesor de filosofie, scriitor și jurnalist pare a fi „Cel de la geam”, așa cum se intitulează și volumul său de proze scurte, Ediția a II-a adăugită, cu 15 poeme de Ancelin Roseti, apărut la Editura Eikon, în 2023. Ciprian Apetrei observă, analizează, empatizează, ironizează, creează portrete pe care privitorul obișnuit le trece prea repede cu vederea, sau pe care nici nu le vede. Prin scrisul său, autorul ne face părtași ai unei lumi, care multora ne trece neobservată și, mai mult de atât, ne oferă prilejul de a ne identifica uneori cu anumite personaje, stări, trăiri, din tablourile creionate de el în prozele sale.

În volumele „Aici și Acolo” și „Ai găsit ce căutăm cu toții?” – Filografii, există o îngemănare extraordinară între artă și literatură, prin fotografiile realizate de el, și textele care abordează toate aspectele vieții. Ambele se completează, se ajută, își dau forță creatoare una alteia.c5c6

Despre Ciprian Apetrei, profesorul Christian Crăciun spune că „este un oriental, un om care desenează pe bobul de orez”.
„Are o empatie față de ceilalți încât lucrurile cele mai mărunte devin pentru el profund semnificative. El este un vizual. În poezie creează sens prin ceea ce nu spune. În carte este un spectacol, înăuntru este tot imprevizibilul vieții, e o mare bogăție cuprinsă în cartea asta (n.r. „Ai găsit ce căutăm cu toții?), a spus profesorul Christian Crăciun, în data de 8 decembrie 2023, în Sala Marii Uniri a Palatului Culturii din Ploiești, la lansarea cărții, care a fost în fapt un spectacol de poezie și muzică, la care s-a adăugat un recital de colinde susținut de Bogdan Dumitru (chitară, voce), Cristina Beteringhe (vioară) și adolescenta Masha (pian, chitară, voce).diasporadiaspora 1

În prozele sale scurte, autorul vorbește despre bunătate – „Sare și piper”, despre cum ne putem uita în oglindă, despre valoarea introspecției – „La microfon”, despre traumele din trecut, despre cum te poți elibera de ele prin cuvânt – ”(Re)creează-ți copilăria”, despre legătura cu bunicii – „5 stele”, despre cum te poți reface după o decepție – „Cioburile aduc noroc”.c1

Scrisul lui Ciprian Apetrei este în bună parte o metaforă potrivită cu diaspora, iar textul „Dincolo”, cel care dă și titlul cărții este despre cum vrei să te întorci, și despre cum nu e deloc simplu, despre încurajare, și suspiciunea când te întorci, despre descurajare: „Aici nimic nu merge, nu are rost să îți bați capul. Trebuie să fii gata să pleci. Acolo totul este la locul lui, o să îți fie ușor. Cum să rămâi aici? Ce-o să zică lumea? Mă bucur că te-ai hotărât, în sfârșit, te ajutăm cu ce putem. Cum este acolo? Gata, ai găsit ce căutăm cu toții? Să ne mai suni, când ai timp.
Cum să te întorci, ce-o să zică lumea? Chiar așa, nu ai putut deloc să reușești, cum fac toți cei plecați? Rămâi acolo, ce să faci aici?
Am plecat oriunde, și m-aș întoarce oricum. Dar cum să explic asta?”

Prin proiectul „Povești călătoare”, început în 2018, și ajuns în 2023 la al III-lea volum, Ciprian Apetrei a reușit să aducă împreună diaspora românească din lumea largă. Sunt 130 de povești, din 30 de țări, de pe patru continente.ci

„Există o mare diaspora tăcută, o diasporă diversă și o diasporă română care-și vede de treaba ei. În acest volum sunt debuturi absolute, oameni care n-au mai scris. Foarte multă autenticitate. O radiografie a diasporei. O Românie care este pretutindeni și care este cât mai apropiată de țară”, a spus Ciprian Apetrei, coordonatorul volumului „Povești călătoare”, în cadrul lansării ce a avut loc în data de 29 decembrie 2023, la Târgul de carte, din rotonda Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga”, al cărui amfitrion a fost poetul Gelu Nicolae Ionescu.
Invitatele evenimentului, Liliana Ilie și Carmen Prodel, două dintre autoarele poveștilor călătoare, au vorbit cu emoție despre experiențele lor, despre bucuria de a se regăsi în acest volum.

„De ce scriem, de ce citim? Mie mi se pare că toți căutăm o stare. Sigur, sunt și aspecte sociale despre care scriem, dar de fapt căutăm o stare de bine, chiar căutarea acestui „acasă”, care poate fi în România sau în altă parte. Vă îndemn să scrieți, aduce bucurie și ne leagă unii de ceilalți. Ingineria nu m-a împiedicat să scriu, să cânt. M-am întors mereu acasă, și mă bucur să fiu acasă.
Despre Povești – poveștile sunt atât de diverse și de încărcate de sentimente, se pot descoperi multe lucruri noi.
Eu am scris despre Bergen, care mi-a plăcut foarte mult pentru natură. „Bergen – Variațiuni la patru mâini” este scrisă de mine și de un prieten care îmi trimite mesaje când sunt plecată și mă simt un pic singură”, a mărturisit Liliana Ilie.c4

La rândul ei, Carmen Prodel, care de mulți ani locuiește în Franța, după ce a făcut un popas pentru scurtă vreme în Canada, a împărtășit publicului experiențele sale, unele luminoase, altele mai triste, dar subliniind că sufletul îi este acasă.

„Eu am avut un vis, și am ținut neapărat să ajung în Franța. E o mare diferență între statutul de turist și cel de locuitor acolo.
Am lucrat ca expert contabil la un cabinet, și veneau clienți politicoși, drăguți, zâmbitori, dar pentru care accentul meu se cunoștea. Și mă întrebau de unde vin, cu deschidere, cu zâmbet. Se gândeau poate că vin din Anglia, Polonia. Când recunoșteam că sunt româncă, zâmbetul se ștergea și discuția se închidea aici, se lăsa tăcerea. Mulți dintre noi, plătim pentru greșelile altora.
Am ales însă partea bună a lucrurilor. În Franța, mi-am atins obiectivele. Trei ani a durat până am obținut cetățenia, iar dosarul meu cred că avea trei kilograme.
Eu am scris în volumul „Povești călătoare” despre Canada – „Canada, prea îndepărtată”. În Canada mi se pare că ești minimizat mult, că ești prea mic. Sunt fericită că am avut curajul să văd lumea. Sigur, am avut și necazuri mari, dar le-am depășit.
Ciprian a fost singurul om pe care l-am cunoscut, și care s-a gândit să facă ceva pentru noi toți, ceva unic. Ne-am spovedit. Am avut șansa să spunem ceea ce poate nici familiei n-am spus”, a mărturisit cu emoție Carmen Prodel.c3

„Cuvântul cheie al acestui volum este empatie. Mulți s-au legat între ei, au legat prietenii. Această carte este ca un vitraliu – multe bucățele colorate prin care trece aceeași lumină”, declară Ciprian Apetrei.
Lumină pe care el a aprins-o pentru românii plecați în lumea largă, și așa găsesc mai ușor calea înapoi. Dacă nu definitiv, măcar în scris, măcar parcurgând drumul amintirilor care nu-i desprind cu totul de rădăcini. Lumină după care se vor ghida la un moment dat și copiii celor care și-au pus semnătura în cele trei volume. Căci aceste cărți sunt mărturii, sunt momente din voiajul dintre rădăcini și aripi. Care niciodată nu se desprind!c7

Parteneri