frunze de-am fi
cum ne-am șopti dragostea,
cum verdele tău
i-ar mărturisi clorofilei
care sunt,
iubirea?

dacă eu aș fi frunză,
setea mi-aș potoli
cu roua care ești
aș aștepta zorii
cu însetarea deșertului
te-aș bea
apă vie a cerului
te-aș bea
puțin câte puțin
să nu te sfârșești niciodată

frunză de-aș fi,
te-aș lăsa, vântule,
să mă porți în brațele tale
știute doar de mine
să mă porți departe,
acolo unde aripile albatrosului
nu se înalță

frunză de-aș fi
iar tu rouă,
și vânt,
și ploaie,
cum ne-am șopti dragostea?

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]