de m-ai striga
pe numele
pe care
eu nu mi-l știu,
pe numele descoperit de tine
în desișul necunoașterii,
de m-ai striga,
degrabă aș veni,
cu tălpile goale
aș sfărâma sloiul singurătății

de m-ai chema
cum doar tu știi
apele s-ar preschimba în pământ,
aripi de înger ar crește copacilor
și frunzele toate ar învăța cântecul privighetorii

de m-ai striga,
ploaia ar amuți,
dealurile ar împrumuta mâinile tale
zăpada să ningă ar uita,
iar văzduhul doar lumină ar fi
din pricina vocii tale,
din vina zâmbetului meu,
din nașterea dragostei noastre

dacă m-ai striga
pe nume,
pe chip,
pe silabe
n-aș uita să vin
chiar dacă drumul nu-l știu,
chiar dacă-n loc de asfalt
pe jos sunt doar spini

de m-ai chema,
de m-ai striga,
cum ar suna numele meu
rostit de glasul inimii tale?