(zvâcniri ale gândului, de Ziua Copilului)

Ești frumoasă!
mi-a spus mama, dimineață
Ce i s-o fi părut, nu știu!
O fi fost un „ai grijă” mascat
văzându-mă plecând?
Mamele uită că ai lor copii cresc
și-i tratează egal
la 10, 30, 50 de ani
Ori poate un repetat „La mulți ani”
au fost vorbele ei
zicându-mi de deochi
Sau poate e doar „defectul” mamelor
de a-și vedea copiii
mai mult decât sunt
Fii liniștită, am vrut să-i răspund,
dar plecasem
Frumusețea nu mi-a fost nicicând aliat,
iar acum e târziu
Însă copil vreau mereu să mă știu
mereu să fiu
Copil și atât
Nu doar al ei, nu al nimănui
sau orișicui
Copil e de-ajuns
e mult
e tot ce ne rămâne
când chipul ni-i străin
Străin de ieri
Străin de tot