cărți ce poartă semnături
cunoscute și necunoscute,
versuri ce-au știut înălțarea
și uitarea deopotrivă,
în dezordine stau
pe un vechi birou

o odaie clădită cândva,
demult,
din lut și din sânge

patru pereți, martori tăcuți
ai râsului și ai plânsului,
ai dragostei și morții însăși

un vechi castel,
trist și nemuritor,
vegheat de lună

flori uitate privirii,
odihnesc apatice, într-un colț
așteptând ca orbilor,
vederea să le revină

un înger care
zborul și-a pierdut

o mângâietoare adiere
de noapte,
în marile orașe
în care doar gândurile rătăcesc

și statuia mării înghețate
privind fără folos
la toate