e cald, ca demult
pereții tac,
casa, gătită de sărbătoare-și întâmpină doliul
e liniște,
prea liniște după zile întregi de forfotă
totul așteaptă
ce?
nimeni nu-și va arunca privirea-ndărăt
nimic nu se schimbă
amintirile doar glăsuiesc
dintre zidurile din piatră
bună seara, îți zic
aseară, pentru o clipă
la ureche am crezut c-am să-ți șoptesc salutul
după ședința cu părinții,
copilul, cu darul de Crăciun
m-a întâmpinat la ușa școlii
răbdare n-are
m-am bucurat
apoi, după o clipă m-am speriat
în timpul ședinței, din senin, inima, semnale negative mi-a dat
și a durat
umărul stâng, brațul au imitat-o
nu se lăsau înduplecate, insistau
puțin a lipsit să-l caut pe doctorul Albu
știam însă că nu-mi permit spitalul
acasă multe mă așteptau
și m-am rugat,
te-am rugat
anul trecut, în aceeași zi, Luciana îți dăruise cadoul de Crăciun
ca apoi să pleci
mi-am zis că nu se poate repeta
ar fi nedrept pentru ea
așa încât spre casă am plecat
chiar de știam că singură n-am să mă pot ajuta
durerea intensă nu se grăbea să plece
vocea unei prietene m-a însoțit tot drumul
și acasă încă un ceas
am vorbit, am vorbit
până când pericolul nu l-am mai simțit
mi-e bine acum
mă bucur de darul copilului meu
o lacrimă vărs pentru iubitul meu
inima-mi dojenesc
căci prea repede obosește,
prea ușor se dă învinsă
când știe că încă multe furtuni o așteaptă
dar bine-i când constați
că poți să spui „bună seara”
știind că ecoul ajunge până departe,
mai departe chiar decât departele ceresc