Giorgiana Radu-Avramescu: Îți amintești?

Îți amintești când nopțile ne erau, nu târzii, ci chiar zori,
După-amiezi, și seri simfonii
Amândoi, treji de o veșnicie, plecam cu noaptea în cap,
Zi de zi, șapte zile din săptămână, pe câmpii și pe Lună
Apoi, timpul ne-a așezat din al lumii păcat
Eu dormeam și trei zile, căci tu nu te îndurai
Așa ziceai, să-mi strici somnul de tânără zambilă
Cu pleoapele mă înveleai,
Cu respirația mă încălzeai
Iar eu zece vieți, la umbra ta aș fi dormitat
Astăzi rolurile s-au inversat
Focul în sobă ți-l fac
De frig și de dragoste îți țin de cald
Dormitorul întru veșnicie ni se clădește
Și din asta chiar facem bășcălie
E modern, cu două niveluri
Tu jos, eu sus
Nici aici n-am scăpat, la etaj mi te-așezi,
Te plângi râzând,
Eu râd crispat
Ce credeai, te iau la rost
C-am să te las, cu îngerițele să-ți faci de cap,
Ori cu diavolițele să-ți încălzești nopțile reci?
Nu, dragul meu!
Pretutindeni vom fi
Tu și eu, eu și tu
Azi, aici și acum, mâine și mai departe
În zările ce ni se vor deschide
Ca o carte