lasă-te, întuneric,
lasă-te definitiv
lumină nu-mi mai trebuie
când se arată
cât de puțin,
e doar amăgire,
preludiul
unui și mai mare chin
am obosit,
stingeți lumina
clopotul tăcerii
să se-audă doar
trageți draperiile
raza Lunii
să nu pătrundă
nici ea,
prietena mea,
să nu ajungă
nu cumva să mă păcălească la rându-i
că lumina ei
e altfel,
mai bună
întuneric să fie
din zori
până-n seară
cu el mă-nvelesc,
îmi pun rochie de gală
faceți liniște,
nu-l îndepărtați
e tot ce mai am
din brațele lui
vă rog,
nu mă scăpați
lasă-te, întuneric,
lasă-te definitv
lumina-mi orbește
oasele speranței
clopotul tăcerii
să se audă doar
