născuți din iarbă și din stele
fără scutec lumesc,
înveliți cu cerul dragostei
așa am fost noi

hrana mea erai tu
apă eu îți eram
cuvintele noastre aveau aripi
așa călătoreau între noi
eu le primeam cu brațele gândului
tu în palmele inimii le cuprindeai

ochii noștri,
când verzi, când căprui, când albaștri
se priveau prin gratiile lunii,
așa se îmbrățișau
nu râde,
căci și ochii își au îmbrățișarea lor,
ca și trupul,
ca și buzele,
ca oamenii care se iubesc
și devin unul

născuți din iarbă și din stele
așa am fost noi
așa suntem
înveliți cu cerul dragostei,
adăpați cu poezie
frumoși nebuni
într-o lume
din ce în ce mai pustie,
lipsită de sens,
croșetată parcă din hârtie

născuți din iarbă și din stele
așa sunt
toți aceia care știu a zidi
cu-adevărat cuvântul iubire
altfel, perisabil,
rătăcit prin tot mai frecventa
birocrație declarativă

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]