pentru o clipă,
icoane încremenite în timp am fost
umăr lângă umăr priveam înainte
dar știu că amândoi vedeam în trecut

n-ai avut curaj să mă privești
am evitat să-ți arăt că încă te știu
de-ai îmbătrânit nu-mi dau seama
ca demult păreai,
nu te-ai schimbat
de aceea ochii nu i-ai arătat
o simplă privire, și m-ai fi iertat

m-ai iubit,
te-am rănit
te-am iubit,
ne-am rătăcit
până ce s-a sfârșit
până ce, eu, definitiv, m-am desprins
chiar dacă lacrima ta
neîncetat se ruga

iubirile mor și ele
termen de garanție au
unele se sting înainte chiar de a se naște,
îți jur
iubirile mari rămân înrămate definitiv
în vieți de demult, în veacuri uitate

m-ai iubit, știu
te-am rănit, n-ai uitat
de aceea
umăr lângă umăr,
icoane încremenite în timp
privim înainte,
lăsând doar gândul în urmă, departe
iar astăzi, străini ne prefacem
căci asta devenim după lungi preumblări
în amiezi fără margini
privirile nu-și mai au rostul,
vorbele nici atât
ce folos un schimb formal de cuvinte
când, altădată, în clocot dădeau simțăminte flămânde?

icoane încremenite în timp
devin cei ce s-au iubit,
s-au rănit
până ce sângele dragostei
a curs până la ultima picătură,
până ce inimile au uitat
împreună să mai bată