
Giorgiana Radu-Avramescu: Palmele mele te visează
palmele mele te visează,
zi de zi
îți trasează conturul
încep cu ochii,
cu buzele
apoi sufletul
îl strâng între degete
degetele care te știu,
degetele care ar vrea să te știe,
să te cunoască
în amănunt,
până la pielea gândului
să ajungă,
până la respirația inimii
căreia pulsul
aceleași palme
îl iau pe pieptul tău
palmele mele te visează,
te așteaptă
visele palmelor
se petrec
în miezul nopții,
în miezul zilei,
în creier mai ales,
în cel al inimii,
vinovat de sentimentul numit dor,
vinovat de lacrima îndrăgostirii,
vinovat de iubire
palmele mele te visează,
zi de zi
îți trasează conturul
ca și când
te-ar cunoaște,
dar vor să te afle mai mult,
așa cum tu nu te știi,
cum doar ele pot să te deseneze,
cum doar ele pot mângâia
fără ca dorul să sângereze