pădurea dintre noi sucombă
și-n locul ei cresc trunchiuri,
cresc mugurii de-apoi
ai reînvierii

rodesc lăstari
ai neinventatelor cuvinte
cărora noi,
doar noi
le vom desluși înțelesul

graiul tău
pe al meu
îl va înțelege,
doar

limbile pământului
nu vor ști
șoapta noastră,
n-o vor înțelege

și singurii din lume
vom fi
care perimatului „te iubesc”
adevăratul înțeles
îl vor găsi,
îl vor rosti,
când furtuni fără ștreang
s-or abate în van

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]