Giorgiana Radu-Avramescu: Scrisoare către tine (141)

giorgiana trandafiri 2

Bună dimineața, dragul meu! Transmite salutul meu și „îngerului blond” al poeziei, astăzi, în ziua lui de naștere. Cum trebuie să vă ospăteze el acolo! Ce regal de metafore se nasc în infinitul cerului! Cel care spunea că „Ne-am născut cu slăbiciunea de a cădea. Ne-am născut cu puterea de a ne ridica”, ar fi împlinit 91 de ani. Viața i-a fost scurtă, dar opera lui a rămas nemuritoare. S-a stins cu un an înainte de a mă naște eu, iar dacă nu mă grăbeam, aș fi putut veni pe lume în aceeași zi cu el. M-am grăbit să mă nasc, dar nu mă voi grăbi să plec. Nici el nu cred că și-a zorit sfârșitul, dar patimile oamenilor precum Nichita nu pot fi judecate, nu pot fi ușor de învins. Ele fac parte din natura ființei lor. Fără ele, poate nici creația literară n-ar fi fost ce e acum.

Ne naștem cu slăbiciunea de a cădea, cu puterea de a ne ridica. Da! Eu cad adesea. Am căzut și în urmă cu două zile. Ziua de vineri a început greu, ca un sfârșit chiar. Puținele mele clipe de liniște se întâmplă uneori să fie umbrite fără vină. Dar m-am ridicat. Nu singură! M-au ajutat în primul rând gândurile oamenilor transmise din multe direcții. Unele neașteptate. Le-am primit ca pe o binecuvântare. Pe umerii calzi ai cuvintelor mi-am înălțat ziua. Așa, riscul prăbușirii n-a mai fost. Dacă pragul de 30 de ani l-am trecut într-o stare aproape anxioasă, cu temerea înaintării în vârstă, acum, pragul celor 40 de ani l-am întâmpinat cu recunoștința de a-l fi ajuns, și dorința de a-l cunoaște în profunzime, de a-l parcurge atent și a putea învăța tot ce e de învățat odată cu trecerea timpului. Toate-s trecătoare pe pământ. Noi suntem vizitatori pasageri, dar dacă avem dorință și grijă, putem lăsa urme frumoase. Unele durabile.

Dragul meu, știi că nu doar oamenii au vârstă, ci și societățile, firmele consolidate prin multă muncă și multă dăruire. AMPRESS, înființată de tine în 1991, a împlinit luna aceasta 33 de ani de existență. Firma BES ROMÂNIA, manageriată de Martha Maria Mocanu, a împlinit la rându-i 25 de ani, 25 de anotimpuri ale frumuseții. Momentul a fost sărbătorit zilele trecute la Palatul Culturii din Ploiești, printr-o ceremonie festivă de înaltă ținută. Succesul acelei seri s-a datorat Marthei și echipei sale, dar și doamnei Luiza Rădulescu Pintilie. Nu doar prin măiestria posturii de amfitrion, ci și prin detalii gândite atent. Unele s-au văzut, altele, știute doar de ea, au contribuit la reușita evenimentului dominat de frumusețe, rafinament, artă și emoție, la care au fost părtași sute de invitați, vârfuri ale instituțiilor prahovene și nu doar, oficialități, parteneri, colaboratori, foști și actuali membri ai echipei, și proprietarul firmei Cosmec din Milano – Italia, Sergio Fregoli, deținător al brandului de produse pentru îngrijirea capilară BES ­(Beauty and Science), comercializat în peste 80 de țări, asociat al firmei BES România.

Marthei Mocanu, cunoscută nu doar prin rezultatele extraordinare în domeniul afacerilor, ci și pentru multele sale fapte de mecenat, i-au fost conferite „Diploma de Excelență” pentru cei 25 de ani de existență a firmei și „Diploma pentru Omul faptelor bune” de către Maria Grapini, în calitatea sa de președinte-fondator al Asociației Femeilor Antreprenor din România și personal, ca europarlamentar, precum și diplome din partea Camerei de Comerț și Industrie Prahova. Apoi, Raissa Stroe, elevă în casa a IV-a la Școala Gimnazială „Gheorghe Costescu”, din comuna Aluniș, i-a dăruit Marthei diploma și titlul de „Guvernatoarea faptelor bune”, în numele unor „copii fericiți”, care datorită ei vor merge pentru prima dată într-o tabără. Multe ar mai fi de spus despre acea seară, înnobilată și cu multe momente muzicale excepționale.
Mă întorc însă la Nichita care mai spunea că „noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei”. Dacă noi suntem clipa, atunci ceea ce rămâne în urma clipei, faptele noastre, ce sunt? Mărturii ale clipei trecute?

Iată, dragul meu, eu sunt clipa de azi, tu a celei ce-a fost, iar poarta existenței rămâne permanent deschisă pentru aceia care urmează să se nască. Să cunoască la rându-le slăbiciunea de a cădea și puterea de a se ridica. Căci multe căderi se întâmplă până la cea definitivă. Și pentru ridicări mereu va fi nevoie de sprijin. Ești de acord?
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu

Parteneri