Dragul meu, bine te-am găsit! Nu ți-am mai scris de ceva vreme, dar sunt convinsă că nu ești străin de tot ce trăiesc în fiecare zi. Am lipsit câteva zile. Vaccinul Lucianei necesar la vârsta de 14 ani, pe care l-am tot amânat din luna noiembrie a anului trecut, din cauza celor întâmplate în ultimul timp, ne-a solicitat la București, plus alte lucruri ce trebuiau rezolvate. Mărturisesc că mi-a prins bine scurta plecare. M-am odihnit puțin. Fizic, căci gândurile mele nu cunosc tihna. Acum am ajuns, dar nu pot veni să te salut. Ploaia mă împiedică, așa încât așteaptă-mă mai pe seară, când îți voi aduce și câțiva vizitatori care s-au anunțat din timp.

M-am întristat să aflu că medicul de familie al Lucianei, doamna doctor, o femeie frumoasă și puternică, nu mai este. Soțul ei, care i-a preluat pacienții, mi-a spus că sâmbăta trecută i-a făcut parastasul de cinci ani. Nu mi-a venit să cred! Doamna doctor, cu care mă întâlneam frecvent la salonul de înfrumusețare din Floreasca, pe când locuiam acolo – eu pentru îngrijirea părului, ea pentru masaj și tratamente corporale – a fost repede răpusă de un cancer ovarian, care i-a luat în stăpânire întreg organismul. Dacă o întâlnești, oferă-i în dar, un vers. Sunt convinsă că te inspiră.

Să știi, dragul meu, că serile le-am petrecut ca pe vremuri, în locurile pe care le frecventam împreună, apoi, acasă, miezul nopții mă găsea în sufragerie, tu în locul tău, eu în cel preferat, vorbind despre tot și toate. Odihna în brațele tale am trăit-o doar în amintire. În rest, totul s-a petrecut ca și când n-ai fi lipsit. Și acolo, ca și la Sângeru, totul vorbește despre tine. Totul te respiră. Ești prezent, în tăcere. Ai observat, cred, că în ultima vreme pozele atașate scrierilor mele sunt puțin mai vesele. Ca și cea de azi. Privindu-le cu detașare, aproape că ajung să cred și eu că sunt adevărate, că sunt bine. Dar nu sunt. Doar că adevărul din spatele lor încerc să-l păstrez pentru mine. E o modalitate de a transmite puțin optimism, de a mă încuraja singură, chiar dacă umbrela pesimismului mă încovoaie.

Despre Luciana, ce să-ți spun? Pleacă în curând la mare. E prima vacanță fără părinți. Numără zilele, care mai sunt puține, până atunci. În timp ce ea așteaptă cu nerăbdare, eu nu știu cum să opresc timpul în loc. Mă mustră puțin conștiința pentru consimțământul dat, dar în același timp sunt rațională, știind că n-am s-o pot avea permanent sub supraveghere. Adevărul e că un pic de distanță ne-ar face bine amândurora, numai că eu neștiind-o lângă mine, nu voi fi deloc liniștită. Tu ce simți? Ea îmi spune mereu că tu ai fi fost de acord, că nu ți-ai fi făcut atâtea griji, ca mine. Că la un moment dat ați vorbit despre o asemenea plecare, și ți-ai dat acordul, subliniind câteva aspecte. Îmi reproșează adesea că tu aveai mai multă încredere în ea, decât îi acord eu. Și altele… Poate exagerez, dar ea nu știe că o cunosc mai bine decât se știe ea … Poate … va fi bine, și doar exagerez!

Dragul meu, ca în fiecare an, e perioada când încep pregătirile concertului din august, de la Muzeul Pietrei, cu violonistul Alexandru Tomescu, ce anul acesta se va desfășura sub titlul „IN MEMORIAM Lucian Avramescu”. Știu ce trebuie să fac, ce am făcut în fiecare an de altfel, dar nu neg că absența ta fizică, îmi va îngreuna fiecare zi, până atunci. Îmi doresc să fie așa cum meriți. Să fie pe potriva personalității tale. E singurul mod în care te poate răsplăti posteritatea, pentru tot ce i-ai lăsat. Pentru cărți, pentru jurnalismul de calitate, pentru Muzeul Pietrei, pentru umărul pe care l-ai pus fără pretenții, în sprijinul culturii acestei țări. Pentru toate acestea, și pentru multe altele, îți suntem datori măcar cu un astfel de eveniment, pe care Muzeul Pietrei, nesprijinit de nimeni, ți-l dedică. De fapt, va fi sprijinit de cineva. De prezența invitaților speciali, Alexandru Tomescu, Octavian Știreanu, Emil Calotă, Marina Almășan, Cornel Nistorescu, Ionuț Vulpescu și Adrian Fetecău. Apoi Lucia și Tiberiu Urdăreanu, care sprijină apariția cărții „Confesiuni la Poarta Cerului”. Da, acești oameni, prin prezența lor, și toți aceia care vor participa la evenimentul din august, fac ca numele tău să fie cinstit așa cum se cuvine, așa cum meriți. E un omagiu pe care ți-l aducem, iar eu sunt convinsă că te vei bucura!
Atât pentru acum, dragul meu! Nu știu când te voi mai căuta cu epistolele mele, dar știu că nu-ți faci griji. Ești respirația gândului meu, indiferent de zi, de anotimp, de buletinul meteorologic al ființei mele.

Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu